Uraaa! In sfirsit  primavara! Se apropie Pastele si gindesc ca ar trebui sa ma asigur de niste oua. Tot e zi frumoasa, asa ca pornesc pe ulitele satului si din poarta-n poarta,  mi-oi face „plinul”. Ca sa nu ma plictisesc il iau cu mine pe nea Marin, ca oricum n-are nici o treaba. Mai schimbam o vorba doua, mai imi zice ce e nou si trece timpul mai repede.

– Stiam pe cineva pe ulita cealalta… (dau sa zic si eu ceva, dar nea Marin ma intrerupe ofensat)

– Care ulita doamna? Acum ne-am modernizat si noi, sintem ca la oras! Si plin de importanta imi arata o tablita spinzurata pe un gard:”Strada Bujorului”

– Ei, da ! Imi fac eu mea culpa inghitind in sec.

N-apucaram noi sa facem trei pasi,  ca o pisica neagra cu un pui de gaina in bot ne taie  calea ca o sageata si-n urma ei, parca mai in viteza, zboara un retevei insotit de un mult prea sonorizat:”Zit, fii a dracului de mioarta nenorocita! Mincate-ar coapta Marita!”

– Marita e vecina ei. Imi explica nea Marin patruns de incarcatura evenuimentului si convins ca nu mai pot respira daca nu sint informata, desi  ma considera  un iremediabil monument de ignoranta in ale satului..

Ca din senin isi fac aparitia fortele beligerante: incriminata Marita, stapina tilharului patruped si pagubita Leana,amindoua  in pozitie de atac, cu minecile suflecate si cu miinile  bine ancorate-n solduri de parca le-ar fi teama sa nu le cada dedesubturile.  Ocarile si sudalmele incep sa curga in cascada din  ambele parti si-n citeva secunde din curtile vecine ies  inversunate cobeligerantele. Nu se mai intelege nimic: toata lumea zbiara, ciinii latra disperati in lant, gainile codcodacesc speriate si tot mai multe capete curioase se ivesc peste si printre ulucile gardului, functie de dorinta de implicare!

-E-te doamna! Parc-ar fi d’ala de la televizor…d’ala cum ii zice…” talcioc”. Constata nea Marin mindru de comparatia sa.

Un pustan, cu miinile virite  in buzunare, nu care cumva sa-i cada din umeri, se-apropie in fuga de grupul aflat in razboi si scuipind  furtunos sa-si dreaga glasul, striga cit il tine gura:

– Nu te lasa tata Leano! Asa! Zi-i ca la parlament!

Ma uit in jur cu tristete: vad tablita ce vrea sa sugereze ca acolo ar fi o strada, vad o gluga de coceni ce troneaza linga gard, in afara curtii bineinteles, pe strada, pe strada Bujorului, vad grupul tot mai numeros si tot mai galagios, vad  mult praf  printre gropile in care noroiul n-a apucat sa se usuce,  o cabina telefonica ramasa fara geamuri din prima zi de instalare, santuri pline cu tot felul de balarii  si bineinteles nelipsitele ambalaje de croisant si pufuleti pe care nea Marin mi le aratase mindru, ca o dovada ca si ei la tara au ca la oras, de toate.

Da, au de toate…  ar  mai trebui ceva educatie, ceva civilizatie….

Si cind te gindesti c-am facut doar trei pasi pe ulita satului…

Hallo!!! Domnii cu educatia!! Se-aude?