Atunci cand dor visele, cand gandul zboara, tacerea se asterne treptat asemeni fulgilor de nea, troienind sufletele, in asteptarea razei de soare ce va face din nou sa infloreasca visele…
Gandind astfel, am asternut pe hartie primul meu hayku:
Tacerea in noi
Platosa pentru suflet
Incercat de dor.
E un haiku reusit, cum am mai spus, de altfel.
Ar trebui sa incerci sa mai scrii si altele, cred ca se potriveste spiritului tau. Eventual si poeme tanka.
Inexprimabil, consider datorie de onoare să afirm că acest prim haiku există datorită postarii „Pseudohaiku”pe blogul tau care a fost o provocare pentru mine, aceea de a-mi masura forţele cu japonezii. Recunoscând ca ideea îţi aparţine, împart cu tine meritul aprecierilor pentru acest haiku. Se cuvine să-ţi mulţumesc. Şi-ţi mulţumesc şi pentru încurajare şi indemnul de a continua. Este un stimulent excelent pentru mine. Voi încerca.