Alfabetul în versuri Litera Ş

Ş, ca S, e tot un şarpe
Cu un solz căzut din spate,
Ce stă nelegat sub el
Şi-o să-l ia un şoricel.
Dacă nu o să-l păzim,
N-o să mai putem să scrim:
Şapte şmecheri în şosete
Stau ca şefii în şarete
Şi-şi spun bancuri ştrengăreşti
Cu şopârle, şoimi şi peşti.

24 thoughts on “Alfabetul în versuri Litera Ş

    • Pisoiu, OK! Crede-mă, râd cu lacrimi fiindcă-mi imaginez scena: tu, în calitate de „pisoi viteaz”, sus pe masă şi şoricelul chiţăind la fiecare strigăt de ajutor al tău „Mărite Haaaaaan! Mărite Haaaaan! Inamicul mă asediază, vino urgent cu toată hoardaaaaaa!”

  1. Hoho, deja la litera Ş! Eu am rezolvat mai simplu, într-o singură poezie, dar e clar că n-am dat dovadă de telente pedagogic-educationale! Sunt sigur că nepotelul va aprecia ceea ce ai scris, peste 5-6 ani!

    • Călin, cred că în timp ce cotrobăiam pe blogul tau, încercând să dau de tine, tu te încurcai printre literele alfabetului meu, fiindcă numai ce-am plecat de la tine şi te-am şi „prins” aici. Mirosea a cerneală de tipar proaspătă.
      Şi… unde este alfabetul tău? Pe blog? N-am dat de el, dar îl mai caut. Pentru schimb de experienţă.
      Te mai aştept! Data viitoare te servesc cu peltea de gutui! Ce zici? E tentant?

  2. servus…
    sărmanul Ş e tare surghiunit, chinuit, ciopîrţit, asemeni altor cîtorva litere surate… De diacritice-i vorba 😉 Cînd vor fi şi literele astea româneşti respectate pe de-a-ntregul? 😉
    Toate cele bune şi frumoase!

    • Flavius, ai dreptate, diacriticele nu prea sunt folosite şi este condamnabil pentru cei care editează documente importante, pentru presă, etc… (acest etc însumând tot ce are caracter oficial), dar pentru cei ce scriu „de amorul artei”, ca divertisment, trebuiesc înţeleşi fiindcă obişnuiţi cu o anume tastatură, este mai incomod – după ce că timpul şi aşa este limitat – să tracă la scrisul cu diacritice! Se încurcă degetele, iar te întorci, iar ştergi, să mai te şi uiţi la ceas şi să vezi că s-a făcut ora două şi dimineaţă trebuie să mergi la treabă… o întragă filozofie!
      Ti-am citit postarea despre diacritice, şi subscriu, dar nu am avut timp să las un comentariu. Să fi scris doar trei cuvinte, sau să postez un emoticon… nu este stilul meu!

  3. cand am citit partea cu soricelul am zis ca ti-e poezia in pericol. Pai ce te faci cand vine Pisoiu? 😛

    si ca tot vorbeam de soricei, poate ne povestesti si una-alta despre soriceii pentru care le scrii 😉

    • Mare Han, când vine pisoiu, îl trag de coadă şi îi explic cum e cu înfrâţirea între popoare şi pe ascuns, să nu mă vadă presa, îi dau şoareci cât pofteşte!(Aşa se poartă pe Terra !!!)
      Mulţumesc pentru temă! După ce termin alfabetul povestesc şi despre „şoriceii” mei.

  4. :(( Nuuuuuu. Coada e buna la echilibra asa cum e acum.

    Soareci mananc eu, dar prefer sa ma joc doar cu ei. Stii, lapticul imi place mai mult. Iar de Ghita si Vasile o sa am eu grija acusi, numai sa am un pic de timp liber. Si apropo de peste…nu se poate si un pic de pestisor pe langa soricei? 😀

    • Pisoi rasfăţat ce eşti! Ce zic eu doar răsfăţat, eşti şi pretenţios. Coadă la lungit nu, şoricei nu, vrei lapte… peşte… n-ai auzit că e criză? Vacile sunt în grevă iar peştii sunt la guvern cu petiţii! Botul pe labe şi rabdă dacă vrei să nu te trag de coadă în Piaţa Universităţii! Te-ai făcut pisoi cuminte?

  5. Draga Aurora, am citit toate poeziile si m-am deconecatat, m-am inveselit si sunt o pozitiva fara leac azi! Chiar te invit sa te parfumezi cu floral lemnoase!
    P.S. Am rezutatul de la alergolog: la pisica si parfumuri NU am alergie! Pai,vezi ce minunat e sa traiesti cu ceea ce iubesti! O seara frumoasa! 😛

    • Mirela, dacă poeziile mele au avut puterea de a-ţi imprima o gândire pozitivă, mă declar un om fericit! Alerg pe blogul tău să văd cu ce minuni de parfum mă îmbeţi în seara aceasta.
      Da! E minunat să traieşti cu ceeace iubeşti!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *