(versuri inspirate de Draw For Joy)
Înconjurănd Pamântul, la pas, cu traista-n băţ,
Să nu gândiţi prieteni c-aş fi vreun mare hoţ!
Vreau doar să readuc în traista-mi fermecată
Frânturi de sentimente pierdute altadată.
Din ceruri mă priveşt-un misterios Crai Nou,
Si-i cer s-aducă-n suflet, iubirile, din nou!
Sa va traiasca nepotelele. Imi doresc si eu niste nepoti. Am un fiu si o fiica. Au de toate mai putin dorinta de a-mi darui un nepotel sau nepotica. Astea sunt vremurile. Va doresc multa sanatate si la poezii cat mai multe si frumoase. Pe blogul meu veti gasi doua poezii frumoase a unei doamne nefericite. Cu bine.
Versuri pline de sensibilitate. Foarte frumos, se vede că inspiraţia vă dă mereu tîrcoale.
Marele Han nu comentaza de data asta. doar aplauda 🙂
Când Marele Han aplaudă, chiar înseamnă ceva!!! Mulţumesc Mărite Han, mă simt măgulită!
e pe merit. citeam si-mi aminteam de zilele alea lenese si ploioase de toamna, cand dormitam sub patura cu o carte in brate. gradinita, ce vremuri! 🙂
Iţi înţeleg nostalgia şi mă bucur cînd Marele Han, năpădit de amintiri, îşi scoate la iveală sufletul bun. Ai dreptate când spui „ce vremuri !!”