Când mergeam spre grădiniţă,
Cu mămica de mâniţă,
Mă-ntrebam:”De ce merg oare
Îmbrăcat de sărbătoare?”
Eu credeam c-o grădiniţă
Este o curte cu portiţă,
Unde cresc frumoase flori
In mulţime de culori.
Dar când colo, ea era
Tocmai grădiniţa mea:
Casă mare şi frumoasă,
Primitoare, luminoasă,
Cu păpuşi şi jucării
Şi-o mulţime de copii,
Care vin la fel ca mine
Să fim educaţi mai bine!
De data aceasta iata ca am nimerit sa vizualizez poezia despre gradinita prima si imi place tare mult . O descriere cum nu se poate mai frumoasa . De asta data o voi copia de pe pagina si o voi invata cu copiii sptamana care vine la tema „Gradinita mea ,bine te-am gasit”, Sper din tot sufletul sa nu va suparati pe mine ca nu v-am cerut permisiunea.
Va multumesc anticipat si va pup. Sanatate multa.
Nuşa, cum să mă supăr! Mă bucur din tot sufletul că îţi este de folos. Tare m-aş bucura să aflu că şi micuţilor de la grădiniţă le-a plăcut!
Aura de azi o mers si nepotelu’meu la gradinita,o saptamana faina!
p.s.ai o dedicatie muzicala.
eu am tot mai mult convingerea că bunica aura este de fapt un mare copil. că în sufletul tău doarme şi trăieşte şi zâmbeşte încă acea fetiţă care ai fost cândva şi priveşti lumea şi frumosul aşa cum numai ochii limpezi de copil pot să vadă. şi chiar dacă am mai spus ai un suflet pe măsură.
îţi mulţumesc pentru tot ce ne dăruieşti.
Pisica, zău că mi-ar plăcea să mai fiu fetiţă. Uneori, când nu mă vede nimeni, nimeni… chiar mă mai uit la jucăriile din pluş, cu gând de joacă. Şi da, scriu cu bucuria sinceră de a dărui zâmbete pe chipuri de copii şi (de ce nu?) pe chipuri încruntate! Cine nu ar vrea să mai fie copil?
cei care s-au uitat pe sine, aura. aceia nu mai vor…
Pisica, nimeni nu are voie să se uite pe sine !
Pingback: Necunoscuta din tren « World of Solitaire's Blog
Copilaria e cel mai minunat loc din lume! As vrea sa ramana undeva si s-o vizitam uneori, cand sufletul ne este greu, draga Aura! Aici se pare ca inca e copilarie…ca toti copiii au loc si cei mici si cei mari! Asa ca si la mine ne copilarim azi, pentru ca postat pentru tine fragmente din Cartea mea!
Te imbratisez, superba poezie! 🙂
Mirela, îţi răspund cu întârziere fiindcă am dat fuga pe blogul tau sa vad despre ce este vorba şi încântată peste măsură de cartea ta, am comentat la tine şi am uitat să îţi răspund aici.
Ei da, să ne copilărim! Este minunat să fii copil!
Mai ales cand ai carti frumoase, cu versuri si povesti minunate, insotite de desene pe masura! Hai sa recunoastem ca o parte insemnata din copilaria fiecaruia e concretizata in amintirea cartilor pe care le admira si pe care le tine minte si acum cu drag! O zi frumoasa, Aurora! 🙂
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 34) « Blogul lui Teo Negură
Ce n-aș da să fiu iar la grădiniță…
Mihaela, nici chiar aşa de micuţă ! Eu aş zice 14-15 ani şi în continuare să te opreşti la fiecare an următor cât echivalentul a 10 ani, iar de la 25 în sus să decurgă zilele normal! Ce părere ai de varianta propusă de mine?
ok, batem palma pentru o ciocolată mare, neagră 😀
Mihaela, la ciocolata mare adăugăm o excursie pe cărări de munte ca să ardem caloriile!! Mai batem palma?
Doamne, ce amintiri ma mai leaga de varsta aia de aur… parca ma si vad iarasi, in mijlocul unui cerc mare de fete curioase, spunad povesti, mic, sfatos si cu parul in ochi… 🙂
Teo, mai că aş vrea să fiu şi eu în cercul acela de fete, alergând înapoi în timp, numai ca să ascult povesti, că tare frumos mai povestesti. Probabil că din acea vreme ai invăţat tu să povestesti !
Pentru câtă ciocolată aș vrea, ar trebui să urc până sus pe Toaca 😀
Mihaela, sunt de acord. Eu aduc ciocolata, o mâncăm împreună şi pe urmă urcăm şi pe Everest!!
Pingback: Răpciune | Ioan Usca
Sunt niste amintiri extraordinare.
cati, da amintirile marilor probleme mici!
Oricum o suceşti, tot printre copii eşti!
Zamfir, lumea asta a copiilor este cea mai curată, cea mai sinceră şi cea mai veselă. O prefer fără nici o reţinere.
Pingback: Furnicuţele « Noaptebunacopii's Blog
Pingback: Poveste de vis (6) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Împreună… « Cristian Dima
Pingback: GELOZIA « World of Solitaire's Blog
o duminică bună, aura! ca tine şi ca pâinea… ultima din septembrie!
Aura, mi-am pus blog de toamna cu noroc, zic eu! 😉
Am pus un fragment dintr-o lucrare artistica cu FRUNZE, am haine noi si cu noroc la blog, originale! Te imbratisez!
O saptamna buna sa avem! 🙂
Mirela, vin acum să văd cum coboară toamna pe blogul tău . Să fie cu noroc !
Pingback: Haine noi, aur de toamnă! « Mirela Pete. Blog