Este frumos la casa mea
Şi-orcare dintre voi ar vrea
Să vină să ne vadă,
Ne-ar vede făcând treabă:
Mama de noi îngrijeşte.
Tata tot mereu munceşte.
Buni face prăjitură.
Eu… ţin degeţelu-n gură.
Şi este aşa de buuuun!
Nici nu ştiu cât să vă spun!
L-aş ţine mereu în gură,
Deşi… nu e treabă bună!
Pingback: Marul lui Adam si Eva « Gabriela Elena
Pingback: Poveste de vis (14) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (7) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
La vârsta ta Andreea mai poți ține degetul în gurâ.Mai târziu nu 😀
Se-cret. Andreea ştie şi ea, dar tare îi place. Mi-a spus că este mai gustos decât tortul făcut pentru ziua ei!
Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (8) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Vis « Cristian Dima
Pingback: CLIPELE DEVENISERĂ LUNGI « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: La mulţi ani, Teo Negură! « Cristian Dima
M-a amuzat teribil poezia.
Mezina mea avea probleme cu degeţelul buclucaş. Doar la cămin s-a lăsat de obicei. Nu de alta, dar îi era ruşine de colegi. Greu a fost la ora de dormit, că somnicul nu venea aşa uşor dacă degeţelul nu era instalat la „locul lui” în guriţă. 😆
Numai bine Andreei şi celor ce se îngrijesc de ea!
Cammely, chiar mă gândeam la tine şi-mi reproşam că nu te-am mai vizitat (treburile multe, multe!!!). Mă bucur că ţi-a plăcut poezia. Am să transmit mamei Andreei urările tale. Te aştept mereu cu drag.