Bobocelul ghinionist

Un boboc micuţ de raţă
A plecat de dimineaţă
Lipa-lipa spre zăvoi,
Măcănind mac-mac, cât doi!

– Ia uite un busuioc !
Ăsta zic şi eu noroc.
Îl mănânc, apoi mă joc
Şi pe urmă mă întorc!

Bucuros, a apucat
Busuiocul mai ciudat.
Şi-apoi trage… dar nimic!
Nu se rupe nici un pic:

-Stai aşa că-ţi vin de hac,
Să vezi ce poate Mac-Mac!
Şi-nfoindu-se mai tare
Se repede şi…Au ! Doare!

-Fir-ar să fie de treabă!
Am căzut cu coada-n iarbă
Şi lăbuţele în sus!
Cine naiba m-o fi pus?

Dar… surpriză! „Busuiocul”…
Aoleu, bată-l norocul,
Mârâie şi latră tare…
Era un dulău mai mare!

Printre frunze sta culcat
C-un picior mai ridicat
Şi-aşa fuse confundat.
Bobocelul speriat,
Doar cu fuga a scăpat !

 Sunt  invitaţi să asigure consiliere  micuţului boboc  speriat, prietenii mei:  Clipe de Cluj, Clipe de ClujXaba,Carmen, Vania, Cati, Gabriela Cimpoca, Gabriela Ilieş,    Gabriela Savitsky,   Caius, Ioan Sorin UscaFlavius, Gina, Gabi123,   GeorgianaTeo Negură,Grișka mustăți lungi,  Mirela, Elisa, Silavaracald, Gabriela-Elena, RocsanaGeanina,  Cammely,  Cristi, Vania,  Zamfir, Nea Costache,   Rocsana, George, Alex,  Se-cret

40 thoughts on “Bobocelul ghinionist

  1. Pingback: Petrus Christus (ca. 1410/1420–1475/1476), pictor olandez « my heart to your heart

  2. Pingback: Ioi, Istenem! « Teo Negură

  3. Bietul bobocel. bine ca a scapat cu fuga. 😆
    Domnisoarele mele inca n-au de gand sa se marite, dar cand voi ajunge bunica stiu ca am de unde sa culeg poezii pe gustul lor. Multumesc! 🙂

    • John from London, nu este târziu la 41 de ani ! Dar motivaţia trebuie să fie atât de întemeiată incât să te convingă şi pe tine într-atât încât să fii în stare să ştergi barierele de vârstă părinte-copil şi mai ales să ai răbdarea necesară în migăloasa muncă de modelare a mlădiţei.

  4. Pingback: Indicii anatomice – 23 | Caius

  5. Pingback: Ultimul Mitropolit – 1 « Ioan Usca

  6. Bună dimineaţa, Aura. Copilăria este de fiecare dată mai aproape de noi atunci când citim astfel de poezii şi ne este bine. Gândurile mele bune, iar bobocelului îi transmit că în viaţă se pot întâmpla şi astfel de surprize. Noroc că dulăul a fost înţelegător, precum se vede. La bună recitire…

    • Cristi, i-am spus bobocelului cum este cu surprizele astea în viaţă şi l-am cam pus pe gânduri. A răspuns cu un: ” Atunci…. vreau la mama!” Vezi, ce simplu se rezolvă când eşti mic? Bucuroasă de vizită…

  7. Pingback: Emulaţie | Gabriela Savitsky

  8. Citindu-ti versurile, chiar simt ca a venit primavara cu aerul ei sagalnic, cu nastrusnicia unui catel, mirarea unui pui de ratusca, evadarea unei buburuze, bazait de harnice albine…
    Ne-ai facut sa zambim cu sufletul!
    Multumim. 😀

    • Gabriela-Elena, măcar în versurile mele să vină primăvara, dacă în realitate se lasă atât de aşteptată. Zâmbetele pe care vi le aduc, sunt hrana sufletului meu. Eu sunt cea care trebuie să vă mulţumesc vouă, celor care mă citiţi.

  9. Pingback: Anais Nin « Rokssana's Blog

  10. Draga Aurora, era cazul, era timpul, era momentul! Cat de mult am asteptat prospetimea, seninatatea, hazul si bucuria desprinsa din poeziile tale dedicate copiilor, dar citite cu drag si de adulti! O revenire calda, frumoasa si de elita, pentru ca fecare poezie care se adreseaza micutilor este o poezie speciala, aparte si scrisa din SUFLET. Din Stropii tai de Suflet! Multumesc, Aurora! Bobocul e o minunatie! Te imbratisez! 🙂

    • Mirela, păi m-a inspirat bobocelul Mac-Mac săturat şi el de stat numai în ogradă! dacă şi adulţii sunt interesaţi de soarta lui, cu atât mai bine pentru … mine de data asta !Iţi mulţumesc mult pentru aprecierile tale generoase. Răspund cu drag îmbrăţişării tale.

  11. Pingback: Un dar cu aromă de santal « Mirela Pete. Blog

  12. Pingback: Clipe de Cluj

  13. Bobocelul Mac-Mac e absolut fermecator in naivitatea lui. Tare mult imi place cum reusesti sa dai glas celor care nu cuvanta. Cand trec pe la tine imi e absolut imposibil sa nu zambesc si sa nu ma pun in pielea celor mici, imi transmiti dorinta de a fi vesela si pusa pe sotii :). Cu drag, Ara 🙂

    • Ara, nu este prea greu să vorbeşti cu animăluţele dacă le iubeşti. Cred că nici o altă fiinţă adultă nu răspunde cu atâta drăgălăşenie şi promptitudine la alintări cum răspund micuţele odrasle animăluţe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.