(poză preluată de pe internet)
La judecătorul urs
A sosit răţoiu-n grabă,
Reclamând pe coana vulpe
C-a furat raţa lui dragă.
Chemată la judecată,
Vulpea se zburleşte toată:
– Nu-i aşa! Raţa pe-ascuns
În vizuină-a pătruns,
Cu gând să mă jefuiască!
Poate chiar să mă răpească!
– Ce minciună ai scornit!
Zice ursu-n glas rastit.
-Cine-a pomenit vreo raţă,
Cât ar fi de nătăfleaţă,
Să atace o vulpe care
Are poftă de mâncare?
Simte vulpea că nu-i joacă
Şi-i dă raţa, dând s-o-ntoarcă:
– Am glumit şi eu cu voi.
Luaţi raţa înapoi!
Sigur, vulpea a-nţeles
Că nu-i cale de ales:
Minciuna-i scurtă-n picioare,
Hoţia, păgubitoare.
-Sunt rugaţi să participe:
Luna Patrata, Teo Negură, Gabi, Coolnewz, Vania, Carmen, Gina, Napocel, Griska,Nea Costache, se-cret, abbilbal, Shayna, Gabi Cimpoca, Teo Negură, Theodora , Alice Georgiana, Gabriela Neagu, Gabi, Zina, Vera, Rokssana, Adrian Voicu,Alex Mazilu, Androxa, Clipe de Cluj, G1B2I3, Mirela Pete, Vania
Daca n-ar fi atat de fioros in realitate, Mos Martin ar fi chiar simpatic. E ciudat, cred ca e singura fiara deosebit de periculoasa, vazuta in povesti drept un dulce 🙂
O seara minunata sa ai, Aura!
Teo, au urşii aşa nişte mutrişoare simpatice că până nu-i ai în faţă să te mârâie nu-i poţi percepe decât ca pe nişte drăgălaşi dornici de joacă!!!
Pingback: Cine eşti tu? « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Jan Sanders van Hemessen (c. 1500 – c. 1566), pictor flamand renascentist « my heart to your heart
O poezioara tare vesela!parca o vad pe vulpe in fata judecatorului si parca-i vad pe copilasii cu ochii mari, intrebatori si zambitori ascultand poezioara. 🙂
Gabi şi mie tare mi-ar plăcea să văd copilaşii ascultând cu plăcere ceea ce scriu!!
Pingback: Caterina van Hemessen (1528 – dupa 1587), pictorita renascentista flamanda « my heart to your heart
Pingback: flori, fete și băieți | freestyler
Ehe ! Vulpe sa lase rata din gura, mai rar ! Si, vezi, daca a lasat-o, nu de dragul dreptatii a facut-o, ci de frica. Daca era judecator un miel, o mai lasa ?…
Zina, păi am avut grijă să nu fie judecătorul un miel, că doar nu era să pun vulpea la îngrăşat!!!
E bine totusi ca ratoiul si-a mai putut recupera consoarta de la hotomana de vulpe!
O saptamana plina de realizari si bucurii!
Nea Costache, eheeeeei! Alţii în locul răţoiului i-ar fi dat vulpii şi o sticlă de bere, numai să-şi păstreze prada!
Pingback: Festivalul Inima Reginei Maria « Supravietuitor's Blog
Pingback: Posibil blogroll
Pingback: 0 REMAIN, DEAR ONE… Mihai Eminescu « androxa
Pingback: Posibil blogroll « Ulise al II-lea – blog canin
Pingback: Posibil blogroll | Amintiri din filumenie
Presupunem că pădurea
Nu-i de-aici, ci de aiurea,
Că la noi de căutaţi
Hoţii nu sunt vinovaţi…
Ivanusca,
Ce surpriză fără seamăn!
Cu poeţi să te aseamăn
Pe cât e de curgător,
Versu-ţi e acuzator!
Pamfletar – nu te dezminţi-
Scrii mereu aşa cum simţi.
Şi cum scrii cu … judecată,
Te aştept şi altă dată!!!
Pingback: Întâlnire de gradul III « Ioan Usca
Ce frumoasă poezie! Iar poza…e grozavă!. Parcă ar aştepta ospătarul, să-i ia comanda! 😀 Am zâmbit cu poftă şi sper să o ţin aşa toată ziua.
O săptămână frumoasă, doamna Aurora!
Alex, cred că ospătarul acesta s-ar ospăta el cu clienţii! Dacă am contribuit la buna dispoziţie… voi continua ! Mulţumesc pentru urare. La fel!
Pingback: Socrate si testul celor trei | Rokssana's Blog
M-am îndrăgostit de poezia ta, cum era de aşteptat! Am o ilustraţie cu un ursuleţ , o să ţi-o trimit pe mail. E pe un CD, sper să dau de ea azi! Scrii prea frumos ca aceste poezii să nu ajungă pe masa, în sufletul şi inima fiecărui copil sau adult care poate fi, uneori, copil. Poza aleasă e absolut fermecătoare! Nu te-ai întâlnit în zmeurişul de la Bran cu Moş Martin? (glumesc!). O z frumoasă ca sufletul tău, Auraş!
Sunt nerăbdătoare să văd poza! legat de îmntâlnirea cu Moş Martin este o poveste întreagă pe care cred că o voi pune pe blog zilele acestea şi este absolut reală. Îţi mulţumesc pentru gândurile şi cuvintele tale frumoase.
Pingback: Mesaj către pinguitori « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 80) « Teo Negură