Nemaipomenitele întâmplări ale Dariei

Povestiri pentru copii mici 30 Comments

   Daria este o fetiţă mică, ce locuieşte cu părinţii ei la margine de sat, în apropierea unei păduri. Este prietenoasă, iubeşte tare mult animalele şi este veselă mereu, dar  locuind  la margine de sat nu prea are cu cine să se joace, aşa că de multe ori, o vedem  căutându-şi de joacă pe lângă pădure. Acolo la umbra deasă a pomilor culege floricele şi după ploaie  găseşte chiar ciupercuţe pe care bucuroasă le duce mamei.
Intr-o zi, tot încercând să prindă un fluturaş a înaintat mai mult în pădure şi când s-a uitat în jur, nu a mai cunoscut drumul. Speriată a început să plângă şi să strige. Zadarnic însă. Nu o auzea nimeni. Deodată ceva a foşnit lângă ea şi când a întors capul să vadă ce se întâmplă, a văzut un ursuleţ mic şi drăgălaş. Ce tare s-au speriat amândoi când s-au privit! Dar numai o clipă, fiindcă amândoi erau la fel de micuţi. Ursuleţul a început să mormăie uşor şi spre marea uimire a Dariei, ea chiar înţelegea ce îi spune. Dând să-i răspundă, se pomeni că vorbeşte într-un fel în care nu mai vorbise niciodată şi ursuleţul o înţelegea.
– Ce tare m-ai speriat! I-a zis ursuleţul.
– Şi eu m-am săperiat de tine, dar acum nu-mi mai este frică. Cel puţin nu mai sunt singură. M-am rătăcit. Nu cumva tu ştii să mă duci la marginea pădurii?
– Sigur că da, dar nu vrei să ne jucăm amândoi? In drum spre casa ta, ne vom juca de-a prinselea, vrei?
– Da, sigur că da, răspunse bucuroasă Daria.
– Atunci… prinde-mă!
– Aaaa! Din ăsta îmi eşti? Stai că te ajung eu într-o clipă.
Şi ursuleţul începu să alerge şi ba se ascundea după o tufă, ba se ivea pentru o clipă ca apoi iar să dispară în spatele unui copac bătrân. Nici vorbă să se lase prins.
– Ursuleţule, nu te mai ascunde!!
– Bine, bine!
Sâc-sâc-sâc!
Sâc că nu mă prinzi!
Ursul fuge,
Nimeni nu-l ajunge,
Şi fetiţa
N-atinge codiţa!
Ha-ha-ha!
Dar nu ştiu cum făcu ursuleţul că se încurcă într-o tufă şi în clipăa aceea Daria întinse o mânuţă şi-l prinse de ciotul micuţ de codiţă.
– Ha-ha! te-am prins codiţă, râse zgomotos Daria!
– Codiţă ai zis? Chiar aşa mă cheamă pe mine. : Codiţă . Şi mai am doi fraţi: Lăbuţă şi Botic.
– Adevărat? Vreau să îi cunosc şi eu.
– Păi acum am ajuns aproape de căsuţa ta şi este târziu, dar mâine, dacă vrei, ne întâlnim aici şi am să te duc să-ţi arăt unde locuiesc eu şi să-mi cunoşti şi frăţiorii.
– Da, da, voi veni bucuroasă. Abia aştept!
– La revedere!
– La revedere! Şi în timp ce fetiţa se îndepărta uitându-se mereu înapoi la noul ei prieten, Codiţă îi făcea semne prieteneşti cu lăbuţa.

Mâine, vă voi povesti ce s-a mai întâmplat!!!.
Pot confirma spusele mele:
 Clipe de Cluj,  Luna Patrata, Mirela Pete,   Theodora, Ulise, Vania  zamfirpop.wordpress.com, blogulise, zamfirpop.over-blog.com, zam-fir, filumenie,  zoltybogata,  florinapacuraru,  androxa,  costin-comba,  g1b2i3, incertitudini,  napobloghia, rokssana, scorpio72, se-cret-blognotes, teonegura, tu26dor, vis-si-realitate-2

30 thoughts on “Nemaipomenitele întâmplări ale Dariei”

  1. Bună seara!
    îmi place lumea ta cuminte și frumoasă!Este o reîntoarcere în acel paradis de care toți avem atâta dor!
    Aștept continuarea poveștii Dariei!!
    p.s. te superi dacă te scriu în lista mea de bloguri?

    Răspunde

    • Incertitudini, este o certitudine că vizitele tale mă bucură şi prezenţa stropilor mei de suflet în lista ta de bloguri este o onoare pentru mine. Voi proceda la fel şi nu ” la schimb” ci din necesitatea de a putea accesa mai repede blogul tău pentru vizitele ce vor urma.

      Răspunde

  2. Salutare, Aura, frumoasa povestioara, m-ai facut curios si nerabdator, nu stiu daca ma comport ca un copil, dar pentru o clipa, m-am afundat cu placere, uitand de toate, in acest minunat univers al copilariei, al varstei inocente…

    Răspunde

  3. Pingback: Miercurea fără cuvinte -Azi, doar puțină muzică veche! | Blogul lui Nea Costache

  4. Fermecator, ca intr-un vis, ca intr-un basm! Dariuta m-a cucerit. Si Codita 🙂 imi place enorm. Abia astept restul povestii… cu talentul tau de povestitoare la gura sobei, ii faci pe cei mari si mici sa mai creada in fabulos, inca!

    Răspunde

  5. Pingback: Miercurea fără cuvinte 18 – călătorie iniţiatică « Teo Negură

  6. Pingback: Depănate de pă net « Ulise al II-lea – blog canin

  7. Pingback: Miercurea fără cuvinte 2 « A different blog

  8. Pingback: Miercurea fără cuvinte.Pisica alba ca zapada « my heart to your heart

  9. Pingback: Corbul (Miercurea cuvântătoare) « Ioan Usca

  10. Pingback: Miercurea fără cuvinte.Pisica din umbrela « Supravietuitor's Blog

  11. Pingback: MIERCUREA veți rămâne muți și FĂRĂ CUVINTE văzând căt de OARBĂ este JUSTIȚIA ROMÂNĂ « Dictatura justitiei

  12. Pingback: busy ….busy…Miercurea fara cuvinte…16 « androxa

  14. Pingback: miercurea fara cuvinte 17 | Rokssana's Blog

  15. Daca as avea timp…daca as avea timp! Ce ilustratii la sensibila si minunata poveste a Dariei as face! Cat de frumoasa e lumea copilariei si cat de fermecator stii tu sa ne-o readuci in suflete! Asteptand continuarea, iti spun: spor la treaba, sper sa fie una din cartile NOASTRE! Te imbratisez cu drag! 🙂

    Răspunde

    • Mirela, vor fi o mulţime de personaje fiindcă în pădure forfotesc o mulţime de animăluţe, care de care mai drăgălaşe , iar năstruşnicul de Codiţă cutreieră toată pădurea în lung şi în lat, dornic să-i arate Dariei habitatul său!!

      Răspunde

  16. Pingback: Imagini miercuriene ghirişene

  17. m-ai pacalit….am crezut ca e real….mai tarziu cand au inceput sa vorbeasca am realizat ca-i poveste…da’ ce frumos povestesti !…vin si maine,ca-s curioasa ce se intampla cand se intalneste si cu Labuta si Botic …
    o seara buna !

    Răspunde

  19. Pingback: Cu zel despre zelist « Ulise al II-lea – blog canin

  20. Pingback: Joc nou cu … brânduşe « Florina Lupa Curaru

  21. Pingback: Advocaat Amsterdam

  22. Pingback: Doar atât: MULŢUMESC! « Florina Lupa Curaru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.