CUTIA CU BOMBOANE DE CIOCOLATA

    Zorii abia  se iviseră când Lavinia se trezi din somn şi, frecându-şi ochişorii ei mari şi  verzi ca marea,  încerca să-şi amintească visul frumos  ce  o purtase parcă toată noaptea într-o lume de basm…
Lângă fereastră globuleţele brăduţului pe care de cu seară înainte  – Seara de Ajun –  îl împodobise  împreună cu mama şi cu  Cristina – surioara ei mai mare –  sclipeau în lumina beculeţelor colorate.
 Il aşteptaseră pe Moş Crăciun până târziu în noapte, dar somnul le-a doborât şi-au adormit…
   In somn, Lavinia  a visat că Moşul intra în oraş , într-o  sanie de argint trasă de reni  cu frâuri roşii  împodobite cu pietricele în zeci de culori,  atât de sclipitoare încât  făceau cărare de lumină. Se făcea că a oprit la căsuţa lor. A coborât din sanie, s-a scuturat zgomotos de zăpadă şi  a bătut la uşă . Fetiţele i-au deschis şi Moşul le-a zâmbit laaaarg. Era  atât de bătrân încât barba îi ajungea până la brâu, dar privirea era prietenoasă, veselă şi nespus de blândă. În spate avea un sac plin cu jucării şi o mulţime de dulciuri pe care l-a descărcat sub brăduţul lor.
     Acum , când se trezise i se părea că a fost chiar adevărat şi ca să se convingă sări din pat şi alergă spre brăduţ!
  _ Oooooo! Moş Crăciun chiar a veniiiit!  Cristiiina,  trezeşte-te,  a  fost Moş Crăciun la noi ! Uite ce de daruri ne- a lăsaaaaat!
     Cristina se trezi brusc şi din doi paşi fu şi ea lângă brăduţ şi alături de Lavinia începu să desfacă pachetele unul după altul.  Hotărî  ca fiind mai mare, să împartă ea darurile între ele şi începu : asta ţie – asta mie, asta ţie- asta mie… şi tot aşa până când ochii negri şi scrutători  îi căzură pe o  cutie cu bomboane de ciocolată : era  atât de frumoasă ! O luă  cu amândouă mâinile  şi şi-o apropie . Imediat o aromă unică  de cacao şi nucă de cocos, cum nu mai simţise  niciodată  îi gâdilă nările atât de plăcut încât i se umplu gura de apă şi o determină să hotărască:
    – Eu iau cutia cu bomboane de ciocolată, iar tu Lavinia pe cea cu jeleuri.
  _ Dar nu vrei să le împărţim  jumatate-jumătate? întrebă Lavinia.
–          Nu, nicidecum!
–          Dar  miroase atât de bineeeee! Vreau şi eu.
–          Da, intr-adevăr  miroase foarte frumos, dar uite ce frumos sunt colorate jeleurile tale. Si am hotărât, aşa rămâne.
Ca si cum ar fi înteles că se petrece ceva deosebit, Muţunache, căţelusul  lor,  zgâria de zor  uşa cu lăbuţele cerând insistent să participe şi el la un aşa eveniment. Fireşte că l-au lăsat. A intrat ca o săgeată  ţopăind  în două lăbuţe  când la o fetiţă când la cealaltă.
    Cristina şi-a luat  darurile şi bineânţeles cutia cu bomboane de ciocolată cu gândul să o pună într-un loc numai de ea ştiut. Abia aştepta să  le mănânce. Aroma lor  îmbietoare nu îi dădea pace, dar mama le aştepta cu micul dejun pregătit, aşa că o ascunse într-un dulăpior  în care nu erau decât lucrurile ei.
    Rămasă singură,  Lavinia stătu o clipă, apoi  gândind la sora ei, desfăcu  jeleurile şi le puse jumătate-jumătate în două punguţe.N-ar fi putut mânca fără să îi dea şi ei.  Mulţumită, îi dădu  lui Muţunache o prăjiturică, că prea făcea tumbe frumos numai ca să primească şi el ceva, apoi se pregăti pentru masa de dimineaţă.
     A fost  tare plăcut  în timpul mesei: fetiţele au povestit părinţilor ce au primit, au râs, au glumit, dar cum fiecare era nerăbdătoare să guste din bunătăţile aduse de Moş Crăciun,  au terminat destul de repede. In tot timpul mesei, Cristina nu a avut în nări decât aroma aceea minunată  ce răzbătea prin cutia în care aşteptau să fie mâncate  bomboanele de ciocolată şi fără  să mai stea pe gânduri se duse drept la dulăpior. Dar… vaaaai!
  – Nu e cutia meaaaa! Strigă Cristina  cu toată puterea să o audă parcă toată lumea!
 — Mamaaaaa! Lavinia mi-a luat cutia  mea cu bomboane de ciocolatăăăăă!!!!
  – Nu-i adevărat ! se apără Lavinia! Eu nu am luat-o! Poate ai uitat unde ai pus-o. Hai mai bine să o căutăm împreună.
  Au răscolit toată casa, dar n-au găsit-o. Muţunache participa şi el alergând de colo colo.  Obosită de atâta căutare şi supărată, convinsă că numai Lavinia i-a luat-o, Cristina, îl luă pe Muţunache în braţe şi necăjită se aşeză cu el într-un fotoliu. Ca un adevărat prieten, Muţunache încerca să o mângâie  frecându-şi boticul de faţa fetiţei. Deodată, aroma aceea  minunată, unică  pe care Cristina o simţise când a apropiat prima dată de ea cutia cu bomboane,  îi inundă nările. Incepu să miroasă  scurt şi des şi… ochii îi căzură pe o bucăţică de ciocolată lipită de blăniţa lu Muţunache. Dintr-o dată înţelese totul: prinsese hoţul
–          Ce-ai făcut căţel rău şi hoţ?
Muţunache  fugi strategic sub patul  de unde se zăreau rămăşiţe din cutia ce fusese numai cu câteva minute în urmă  întreagă şi atât de parfumată!
    Ruşinată că-şi acuzase pe nedrept surioara, Cristina se duse spre Lavinia să-i povestească  ce s-a întâmplat. Impăciuitoare, surioara ei o întâmpină cu punguţa cu jeleuri pe care o pregătise pentru Cristina.
      Oare întâmplarea aceasta să fi fost pedeapsa lui Mos Crăciun pentru Cristina , fiindca nu a vrut să împartă darul cu sora ei?
      Voi ce credeţi?

Aceasta povestire o alatur ciclului „Poveste parfumate” initiat de Mirela Pete, la tema Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog    in varianta pentru copii
 

 http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfumul-zeitei-ciocolata/

Rokssanahttp://rokssana.wordpress.com/2011/11/18/parfumul-zeitei-ciocolata-2/Lilihttp://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/18/ciocolata/

CARMENhttp://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ciocolata-putere-de-seducere.html

Citahttp://cita-topa.blogspot.com/2011/11/ciocolata-regina-patiseriei-si-printesa.html

Shaynahttp://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/19/parfum-de-ciocolata/

Max Peterhttp://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-de-ciocolata.html

 Vania
http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/20/parfum-de-ciocolata/

 Costin Comba, CELLARoxana, Mirela PeteCalinCARMEN, Dictatura JustitieiLunapatrataTeo Negura, G1b2i3, Tu1074, Adrian Voicu, Clipe de Cluj, Gabriela Savitsky, Androxa, Napocel, Nea Costache, Ioan Usca, AltcerseninSorinGabriela Neagu

39 thoughts on “CUTIA CU BOMBOANE DE CIOCOLATA

  1. Pingback: parfumul zeiţei ciocolată « Rokssana's Blog

  2. Pingback: Meaningful Sounds (Life in Pictures 3) « Gabriela Elena

    • Zina, aşa am gândit şi eu: Moşul l-a chemat „la raport” pe Muţunache şi i-a dat dispoziţie să mănânce ciocolata, dar putea să trateze şi cu mine fiindcă dădeam şi eu o mână de ajutor, ba chiar puteam să mă sacrific şi să mănânc singură toate bomboanele…

  3. Pingback: Povestea plăcintarului « Ioan Usca

    • Cella, la valoarea lui… putea mânca şi două cutii! Am exemplu cokerii mei!!! trebuie – atunci când vin de la magazin – să ridic sacoşa când am în ea biscuiţi sau ciocolată, altfel sunt amândoi patrupezii în ea!!!

  4. Pingback: cu ochii inchisi « Rokssana's Blog

  5. Pingback: Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog

  6. Mi-am luat o pauza de citit si…un baton de ciocolata, pentru a savura in liniste minunataele tale randuri1 Ma bucur nespus ca te-ai alaturat povestii parfumate si cred ca stii ca toti cpiii si adultii cu suflet tanar se vor bucura citind aceasta minunata poveste de ciocolata! Te imbratisez cu drag! 🙂

    • Mirela, îmi imaginez ce efect catalizator a avut batonul de ciocolată! Nici eu nu renunţ la această plăcere. Unii fumează, alţii consumă alcool sau droguri. Eu… mănânc ciocolată în cantitate decentă, benefică pentru organism şi este minunat. Nu puteam lipsi de la această temă, fiindcă este ştiut : unde este ciocolata, sunt şi eu prezentă!O săptămână minunată să ai!

  7. Cu siguranţă.
    Moşul acesta, chiar dacă pare a fi absent din lumea copiilor, câte un an întreg, este permanent la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Aşa că micuţii trebuie să fie foarte atenţi.
    E perioada în care toţi copiii îşi fac planuri, îşi analizează comportamentul, speră în cele mai frumoase sau în cele mai dorite jucării. Vine, încetul cu încetul, moş Nicolae, apoi apare, din spatele renilor săi, şi Moş Crăciun.
    Iar oamenii lasă grijile deoparte, măcar temporar, bucurându-se de porţia de fericire hibernală.

    Semnul meu de plăcută lectură, Aura, o zi cât mai bună să ai.

    • Cristian, adevărul este că mici sau mari, cu toţi îl aşteptăm pe Moş Crăciun. Seara de Ajun este o seară magică în care inimile se deschid şi lasă iubirea să se reverse asupra celor din jurul nostru, dăruind şi primind aşa cum frumos spui tu „porţia de fericire”.

  8. Pingback: Excursia « Ioan Usca

    • Lili, eu eu îţi mulţumesc fiindcă faci să ajungă la destinaţie gândurile mele! Eu scriu pentru copii de dragul lor. Te rog mult, comunică-mi reacţiile lor, părerile şi sugestiile lor. Nici nu-ţi imaginezi ce serviciu mi+ai face!

  9. Data viitoare sa imparta cutia de bomboane in trei, adica si cu Mutunache. 😀 De… catel pofticios ca un copil. 🙂
    Frumoasa poveste. Imi place ca ne introduci asa incet – incet pe taramul de basm al sarbatorilor. 🙂

  10. Si eu am catei si desi am incercat sa ii invat cu ciocolata sau bomboane de ciocolata, nu le plac. Nici prajiturile de cofetarie , din care am incercat sa impart din portia mea cu ei. Cred ca ai mei stiu ca zaharul daunateaza sanatatii danturii .
    Prin urmare la noi bomboanele sunt in siguranta in prezenta cateilor.

  11. Pingback: Enya, Mozart, Gabi și … noi! Arte vizuale pe muzici bune « Mirela Pete. Blog

  12. Pingback: Noaptebunacopii's Blog

  13. Pingback: Căsuţa poveştilor – Lupul şi cei şapte iezi | Noaptebunacopii's Blog

  14. Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (35) | innerspacejournal

  15. Pingback: Ciocolată | innerspacejournal

  16. Pingback: Dragostea adevarata… « lunapatrata

  17. Pingback: Şedinţă « Gabriela Savitsky

  18. Pingback: Dacă « Gabriela Elena

  19. Pingback: Colţul cu rock clasic – 4 « Colţu' cu muzică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *