Parfumul unui poem

         La invitaţia specială  a prietenei mele

Mirela Pete

        , am ieşit puţin din tiparele blogului meu pentru a posta  o mică poveste  cu titlu impus:

                   PARFUMUL UNUI POEM

Noapte senină … luna pare că a pus stăpânire pe tot ţinutul Din raze, covor aşterne – lumină de argint şi de vis. Pâlpâind – parcă-s mărgele din afund ceresc, se trezesc rând pe rând luceferi , stele … cerul pare o mişcătoare mare de scântei…
Printre crengile cireşului înflorit, vântul sărută florile albe împrăştiind în noaptea albastră miros dulceag de primăvară…
Un băiat şi o fată, mână în mână s-au oprit vrăjiţi de ploaia de petale albe stârnită de jocul şăgalnic al vântului. .. privirile li se întâlnesc …
-„Oare stelele strălucesc sau ochii ei sunt plini de iubire?” rosteşte el în gând, îmbătat de amor…
Înfiorată fata închide ochii şi …
– „oh! Nu mai ştiu… oare vântul aleargă sau mâinile lui îmi mângâie obrazul? „
– „Mi-e dor de tine acum şi parcă simt pe buze mireasma sărutului tău , acum când cerul e-nflorit ca pomii din grădină, când luna îşi revarsă cald polenul de lumină… mi-e dor… eşti lângă mine .. şi mi-e atât de dor… „ continuă să se zbată bietele lui cuvinte nerostite…
– „ … aş vrea să-i spun, şi nu-i pot spune tot ce vrea inima să-i spună” striga şi gândul ei…
– Prin mâinile lor împreunate trec toate semnele de întrebare tainice despre iubire ,rămase încă fără răspuns, dar care acum veaneau de-a valma , tulburătoare, fior nemaîntâlnit,. fior visat. fior cântat în nopţi de iele…
Simţindu-se martor nedorit , luna se ascunde după un nor şi întunericul nopţii ascunde îmbrăţişarea feciorelnică şi visul se-nfiripă … torente de fior, două inimi bâtănd nebuneşte în ritmul eternului cântec al iubirii.
Am colindat prin poiană
Şi am cules flori albe,
Iar cu petalele ,
am scris lângă izvor numele lor,
să-l vadă căprioarele
când sărută însetate
lacrima de apă vie
ce picură din stâncă,
să-l privească şi luna
în nopţile senine,
şi stelele şi toată pădurea
cu freamătul ei să şoptească,
pe aripi de vânt,
în zori şi-n amurg
numele lor : un băiat şi o fată…
In aer pluteşte PARFUMUL UNUI POEM : mireasma florilor de cireş prinse în poemul iubirii  trăit sub bolta înstelată… .

Au mai scris despre Parfumul unui poem şi:

Mirela Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal

Rokssana : Parfumul unor poeme

Doru Vulturești Înmiresmarea Înșchiopătată

Florentina Covasna Parfum de poem

Lili Parfumul unui poem

 Gabi Poveste parfumată.Parfumul unui Poem Cântec

Lolita Parfumul unor poeme nemuritoare

31 thoughts on “Parfumul unui poem

  1. Pingback: parfumul unor poeme « Rokssana's Blog

  2. Pingback: MOZAICUL ART NOUVEAU - » ARTE @ Zinnaida

  3. „…în nopţile senine,
    şi stelele şi toată pădurea
    cu freamătul ei să şoptească,
    pe aripi de vânt,
    în zori şi-n amurg
    numele lor : un băiat şi o fată…
    In aer pluteşte PARFUMUL UNUI POEM : mireasma florilor de cireş prinse în poemul iubirii trăit sub bolta înstelată…”

    Auraș, sunt mândră că am reușit să te atrag în frumoasa și misterioasa noastră poveste parfumată! Când citește cineva asemenea rânduri inspirate, scrise cu stropii tăi de suflet și cu mult talent, nu poate rămâne insensibil și se umple de poezie! Sper să nu fie ultima abatere de la regula dragului tău blog! Cine știe, dacă vor mai fi teme care să te inspire, poate mai abdici de la norme. Îți spun și de ce: de dragul poeziei și prozei de calitate.
    Splendid!
    Îmrățișări sincere! 🙂

    • Waw! Mirela, am răspuns comentariului tău imediat ce l-ai scris, dar probabil că am uitat să dau clik pe „răspunde”, altfel nu-mi explic de ce nu este. Mi-a atras atenţia sora mea, altfel …
      Eu ştiu că tu apreciezi ceea ce scriu, dar dacă într-adevăr ţi-a plăcut ceeea ce am scris, mă bucur, fiindcă am scris numai pentru că m-ai rugat tu. Cu mult drag.

  4. Pingback: Parfumul unui poem. Les Fleurs du Mal « Mirela Pete. Blog

  5. Ehee, Aura, parfumul acestei povesti e mai ametitor decat o gradina de trandafiri in luna mai. Prin latura ta romantica si maiestria cu care iti aleg metaforele si creionezi cadrul ne arati o iubire ce transcende timpul. Invitatia Mirelei a fost miraculoasa, o scanteie doar si un crampei de amintire plina de sensibilitate a primit forma literara…

    • Ara, poate nu forma literară ci starea psihică a celui care citeşte, este cea care determină o anume percepţie, care uneori poate fi mult deasupra trăirilor din eseu.
      Totuşi într-un fel îţi dau dreptate, fiindcă eroii mei sunt la vârsta primului fior când iubirea este în starea ei neşlefuită, când se simte şi se trăieşte la cote greu suportabile de către trupuri neobişnuite cu freamătul dragostei şi fiecare pas în necunoscutul paradis este revelaţie dar şi sfiiciune.Nu mi-a fost greu să scriu şi nici nu am căutat metafore , ci am lăsat să curgă stropi din sufletul efervescent al adolescentei ce am fost odată, demuuuuult şi eu, visătoare şi purtând în inimă şi în minte poezia şi simţirea transmisă de Eminescu şi Minulescu.

      • Starea mea psihică a rezonat profund cu stropii tăi de suflet adolescentin. Recunosc ca m-am lăsat purtată de bogăţia metaforelor învăluind sentimentele unice pe care le-ai transmis cu atâta candoare. Eminescu şi Minulescu se numără printre preferaţii mei şi versul lor nemuritor nu o dată m-a făcut să visez şi pe mine. Te sărut cu drag!

        • Ara, nicicând cuvintele nu vor reuşi să exprime în totalitate trăirile oricâte metafore am folosi. Important este să reuşim să transmitem acea stare şi acest lucru nu este posibil decât dacă”recepţionerul” are disponibilitatea sufletească. In cazul meu şi al tău este firească înţelegerea întocmai a mesajelor, fiind ucenicele conştiincioase ale aceloraşi mari maeştri despre care vorbeam şi eu şi tu: Eminescu, Minulescu şi lista poate continua. Vom visa împreună de fiecare dată. Şi eu răspund cu mare drag.

  6. Lumina magica a lunii a fost martorul multor povesti de iubire, dar ce sublim se infiripa totul in povestea ta parfumata … Cred ca e dragoste adevarata!
    Toate cele bune! 😉

  7. Pingback: Parfumul unui poem | innerspacejournal

  8. Pingback: God’s colors « • Gabriela Elena •

  9. Poveste unică, poveste eternă, eroi anonimi, mereu două inimi, totdeauna o noapte albastră!
    Și vânt printre flori- de cireș sau de zarzăr, de vișin, de salcâm..
    Nu cred că există vreo ființă care , citindu-te să nu-și fi amintit fiorul întâiului sărut,, magia atingerii degetelor iubite.
    Mi-e dor de realitatea de dincolo de versul tău, Aura!

    • Gina, cele dintâi tresăriri ale iubirii, când totul este atât de nou, când apare acel ceva ce ademeneşte şi sperie în acelaşi timp şi care te poartă din paradis in infern, este după părerea mea tot ce poate fi mai frumos ! dar cui nu-i e dor???

  10. E noapte acum, e tarziu cand am ajuns la tine pe blog.
    Am citit povestea ta parfumata si am oftat…
    E primavara deja si poate va fi mai bine pentru toti.
    Iti orez o primavara senina, multa sanatate, cat mai multe poezii si povesti pentru copii sa scrii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *