CARMEN ştie mai multe , fiindcă ea ne-a recomandat tăcere miercurea!!
Dintre frunze ruginite
De viscole răvăşite,
Scuturând din clopoţel
S-a ivit un ghiocel.
Curios în jur priveşte
Şi nu ştie de greşeşte:
Nu e iarbă, nu sunt flori
Şi de frig îl trec fiori .
– Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-n iarnă am nimerit?
Ia s-o sperii eu niţel,
Că mi-s tare voinicel :
– Ce mai stai iarnă geroasă?
Ia mai du-te tu acasă!
Mergi la Pol unde ţi-e locul,
Că vreau să arunc cojocul!
timid printre nameti
Adriana, ghiocelul pare un timid, dar este cel mai viteaz dintre flori, fiindcă niciodată nu se sperie de zepadă!
Ca de obicei, o poezie sprintenă și veselă, parcă vezi cum pleacă iarna la Pol, speriată de viteazul ghiocel ! 🙂
Zina, cred că voi face poze iernii când îşi va lua tălpăşiţa de pe la noi, alungată de o armată de ghiocei!
Pingback: Avantajul zilei de miercuri « Ioan Usca
Admirabil! E ca o incantatie pusa in slujba celui mai tanar, mai plin de viata si mai proaspat anotimp :Primavara!
Pleaca, baba iarna, ia-ti cojocul ponosit si gata, du-te sa-ti intinzi oasele reumatice in alte parti.
La noi va veni de-acum o zana buna si cu mare drag asteptata!
Frumos de tot, Auras! 🙂
*Primavara!
Mirela, exclamaţia ta la gândul sosirii primăverii este similară că strigătul lui Arhimede: EVRIKA- EVRIKA !
Mirela, dacă baba-iarnă va citi ce i-ai spus precis îşi face bagajele şi pleacă!
Ce delicat e micul ghiocel! De-abia aștept și eu primăvara…
O zi de miercuri frumoasă vă doresc! 🙂
Sara, şi eu o aştept cu drag!Mulţumesc pentru popasul printre stropii de suflet!
Plăpânzii ghiocei, vestitorii primăverii, tac şi ei în miercurea fără cuvinte.
Abbilbal, atât le-ar trebui să încalce consemnul!!!
I se spune „străpunge- zăpada„- ar părea un paradox- la cât este el de fragil..și totuși are albul ei imaculat , căpșorul rotund ca un bulgăr și candoarea începutului.
Vreau să vină primăvara, trimite-o, Aura!
Gina, chiar i se spune aşa? Este evident foarte potrivită denumirea, dar nu am auzit-o până acum!! Stai fără grijă, trimit primăvara şi la tine de îndată ce ajunge la mine!
Minunat şi suav vestitor al Primăverii! Happy WW, Aurora! 🙂
Selena blondă, aşa micuţ cum e, este cel mai curajos dintre toate florile!
superba fotografie.. superbe versurile! O zi senina!
pishkz, mulţumesc !
Multumiri pentru voinicel! 🙂
Diverse, păi da, ai pentru ce-mi mulţumi, pentru că voinicelul meu ne eliberează pe toţi de sub jugul iernii!
Iarna, mergi la Pol,
C-a inghetat si primvara
De atata asteptat
Sa vina la noi cu gand curat! 🙂
Cristi, mulţumesc pentru versuri! M-ai distrat!
poezia este minunata, iar ghiocelul de asemenea. abia astept sa vina primavara si sa vad ghioceii reali
o zi frumoasa!
Lavi, şi eu aaştept cu nerăbdare primăvara.
Nu ştiu de ce nu pot intra pe blogul tău! Multumesc pentru urare, la fel şi tie.
Bravo ghiocel ! Îmi place că a luat atitudine intransigentă împotriva iernii 😆 !!!
Frumos fotografiat ghiocelul !
Versurile mi-au plăcut mult !
Ervin, îmi place cum ai clasificat atitudinea vitejescă a ghiocelului!! M-a amuzat!
Lovely photo.
Regards and best wishes
Thank you for the visit. I appreciate your kind words! Best wishes to you too.
Sa se duca 🙂 dar la munte va mai sta vreo doua luni…
Adrian, ştiu! La mine, acolo la munte, pot spune că abia în a doua jumătate a lunii mai nu mai este nevoie de foc în sobă!!!
Este zapada asa de mare si pe la dv…o sa dureze iarna asta 🙂
Delicatul și viteazul tău ghiocel ne anunță că iarna se apropie de sfârșit. O poezie plină de gingășie! Să vină primăvara cât mai repede, dragă Aura!
Araceli, păi să vină că eu deja o aştept cu ghiocei gata înfloriţi în ghivece, numai să vină odată!
au sunat dejaclopoteii inocentei la usa ta? cat sunt de suavi! la mine în gradina e înca zapada… dar nu va mai dura mult si isi vor arata cap’soarele.
Sa ai în continuare o saptamâna minunata, Aurora draga!
Carmen, au sunat mai mult pe pervazul ferestrei decât afară!!!! I-am pus într-un ghiveci din toamnă şi acum i-am adus la caldură. Poza este oarecum trucată, fiindcă am ascuns ghiveciul în zăpadă!
Pingback: Când un arc se surpă… « • Gabriela Elena •
Pingback: CREMA DE ZAHAR ARS - Rețete culinare - » ARTE @ Zinnaida
Pingback: Sunt premiantă « Mirela Pete. Blog
Doamne, cât este de scump şi gingaş! Şi versurile atât de frumoase! Încă nu am apucat să văd ghiocei, dar sunt cu ochii prin grădini, poate voi zări vreun micuţ mai curajos! 🙂
O seară bună, doamna Aurora!
Alex, nu o să treacă mult timp şi ghioceii se vor ivi!
Pingback: Anteprimăvara. Muzici bune « Mirela Pete. Blog
Tomai am descoperit niste ghiocei prin gradinitele vecinilor aici la Bruxelles si mi-am amintit de o poezie pe care tatal meu, acum in varsta de 73 de ani, a invatat-o in clasa a II-a. O voi scrie pe blogul personal in zilele urmatoare.
Ravanova, probabil Valeria, bine ai venit printre stropi de suflet.Se pare că Bruxelles tinde să-mi fie tot mai aproape fiindcă am o prietenă în Bruxelles cu care vorbesc aproape zilnic. Cu atât mai mult mă bucură popasul tău pe acest blog şi sper ca acesta să fie doar un început al unor cât mai dese vizite, deşi, blogul meu se adresează în special celor mici. Voi urmări poezia dragă tatălui tău.
Pingback: Muntele parfumat « Mirela Pete. Blog
Pingback: Poezie românească. “De ce dai voie vântului…” | IronicBlonde's Blog
O specie rara, la acest inceput de primavara ,, amaruie,, – ghiocelul, va mai zabovi putin. Parca nici lui nu-i place vremea si …vremurile de pe la noi. De aceea, l-ai cam menajat in versurile tale. Mie, imi pari la fel de plapinda ca si ghiocelul, la desprimavarare. Ce zici ?
Aurica, ghiocelul va vani poate cu ceva întârziere, dar sigur el va fi cel care o să alunge zăpada!Să mă asemăn cu ghiocelul… ştiu şi eu? Uneori da, uneori, nu, cert este că mi-au ieşit mai mulţi ghiocei la tâmple!
Si mie la fel ! Cred ca abia acum sunt mai …interesanta!!!
Aurica, tu ai fost şi eşti mereu atrăgătoare şi cu şi fără ghiocei!