Pe blogul lui Isis am găsit o pagină de înţelepciune numită „Gând bun” şi chiar merită citită. Am preluat două puncte (Timon din Paris şi Al.Vlahuţă). Asocierea nu este întâmplătoare.
„ALEGERILE CONSTITUIE PROCEDEUL PRIN CARE OAMENII LIBERI IŞI ALEG STĂPÂNII .” (Timon din Paris). In urmă cu ceva timp, când am făcut personal această constatare, am considerat că am descoperit taina lumii, apoi am citit că totuşi Timon din Paris a constatat primul acest fapt şi m-am întristat că am aflat atât de târziu . Citisem în schimb din copilărie scrisoarea de mai jos, scrisă de Vlahuţă către fiica lui.
Din păcate, atunci când am citit această scrisoare, nu aflasem despre înţeleapta zicere:
CA SĂ-I AJUŢI PE CEI DIN JUR ÎNCEPE CU TINE, PENTRU CĂ INVERS NU FUNCŢIONEAZĂ”
Cine a spus aceasta nu ştiu, dar are atâta dreptate încât ar trebui scrisă pe cazanul in care suntem botezaţi!
Aceste texte trebuiau inscrise in „Miercurea fara cuvinte”.Pentru ca alte cuvinte nu mai trebuie spuse.
Saru’mina!
Alexandru, aşa este, învăţăturile pline de înţelepciune, trebuiesc urmate şi nu comentate.
Ce suflet mare si intelept avea Alexandru Vlahuta!!!Impresionanat mesaj!Eh..unde ni sunt visatorii de altadata!?Caractere pline de afecte si credinta!
Darius, ai dreptate să te întrebi – precum poetul odinioară – unde ni sunt visătorii, acum când mulţi părinţi îşi orientează copiii spre câştigul fără muncă, necinste şi egoism.
Înţelepciune (Magda Isanos)
Înţelepciune este să respiri
uşor, şi după lacrimi să zâmbeşti,
petalele ce cad din trandafiri
şi nu s-aud când mor, să le iubeşti.
Priveşte pomii drepţi din bătătură –
ei cată totdeauna către cer,
şi-n ruga lor cea verde parcă cer
mai multă ploaie, mai puţină ură.
Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Poate naintea spicelor să cazi,
stăpâni când nu suntem decât pe azi,
nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Cristi, îţi mulţumesc mult pentru versuri. Completează perfect articolul meu!
Cu multa placere! 🙂 Am avut ieri o postare cu Magda Isanos, a fost ziua ei de nastere.
Cristi, vin acum la tine pe blog să văd postarea. Magda Isanos, deşi a trăit puţin, a lăsat literaturii poezii de neuitat.
Gandul bun e al meu – catre oricine vrea sa il primeasca in viata lui – dar intelepciunea din el am imprumutat-o la randu-mi de la minti luminate, carora le sunt recunoscatoare. Nu le stiu tuturor numele, pentru ca multe dintre vorbe mi-au fost trimise prin sms zilnic – fara autor, din pacate.
Sunt convinsa insa ca toata intelepciunea din scrisoarea lui Vlahuta o gasim si muuuult mai aproape de noi – ascultandu-i pe cei tineri interior, care stiu sa-si traiasca frumos viata…
Multumesc mult, Aura. Esti un model pentru mine.
:*
Isis, este mult prea mult să mă consideri un model, dar îţi mulţumesc pentru gândul frumos! Mi-a plăcut foarte mult acea pagină de înţelepciune. Ar trebui să existe în orice casă, fixată în perete şi sunt sigură că ar preîntâmpina multe rele.Numai bine!
Uita modestia, te rog! Esti un model de tinerete interioara pentru mine, Aura. Si, sincer, nu cred ca ai argumente sa ma contrazici… 😉
Isis, ei da! Din acest punct de vedere ai dreptate: tinereţea mea interioară atinge uneori praguri minime alarmante… cumva prin zona preşcolarilor!
:))))
Frumos!
P.S. Cat despre vorbele fixate in perete, noi avem cateva lipite magnetic pe frigider sau pe faianta din bucatarie. De exemplu: „Nu critica. Nu judeca. Nu te plange. Nu te supara.” 🙂
Iar la birou: „Luxul nu se mai masoara in obiecte, ci in ragazul de a face toate lucrurile pe care le-ai visat.” 😉
http://tabakera.wordpress.com/2011/09/09/ceva-diferit/
Zile frumoase!
Intradevar, in tinerete nu prea intelegem aceste vorbe, cred ca important e sa le intelegem macar dupa o anumita varstaa.Asa cred, o spun din experienta.
Gabi, ai drpetate. este echivalent cu : „Dă-i Doamne omului mintea de pe urmă!”
Pingback: Sir George Clausen (18 aprilie 1852 – 1944), pictor englez « my heart to your heart
Pingback: PUI PROVENSAL . CARTOFI UMPLUTI - Retete culinare » Zinnaida
Degeaba încercăm să învățăm din experiența altora, la fel de inutil e efortul de a-i învăța pe cei tineri din experiența și înțelepciunea altora. Omul, până când nu dă cu capul de pragul de sus, nu îl vede pe cel de jos !
P.S. Apropo de văzut, tare greu se vede pe fond negru. E cam obositor pentru ochi scrisul alb pe negru și parca și induce o ușoară stare de anxietate, cel puțin mie, nu știu alții… Sunt curioasă cum ar arăta blogul tău cu alte culori la scris.
Zina, câteodată se mai întâmplă să fim convinşi de cuvinte înţelepte, dar recunoosc, aceasta este excepţia, regula fiind să nu băgăm la cap decât după ce ne-am lovit de pragul de sus!
Legat de aspectul blogului, este mai complicat, fiindcă dacă încerc să umblu precis îmi prind urechile fiindcă nici nu mă pricep şi nici pe cine să întreb nu am, aşa că… încearcă să te obişnuieşti! Iţi mulţumesc totuşi pentru buna ta intenţie. Cu drag.
Dumnezeu ne vrea pe toți fericiți!
Gina, da, aşa este firesc să fie şi fiecare trebuie să găsim acel ceva care ne umple sufletul de bucurie.
Pingback: O nouă ilustrație personală. Zânele vrăjesc perele « Mirela Pete. Blog
Sa fim buni ca sa putem sa fim fericiti! Cat de adevarat, cat de fericit te face sa fii bun, hai sa recunoastem…Un indemn de aur, un indemn parintesc de o rara intelepciune.
Mii de imbratisari, draga Auras! 🙂
Mirela, ai punctat bine. sunt puţini părinţi care dau astfel de sfaturi, de regulă – în cele mai fericite cazuri – rezumându-se la a-şi îndemna copiii să înveţe, uitând cu totul de bagajul moral !
Referitor la ce spunea Zina,este adevarat ca alb pe negru este ceva mai obositor decat negru pe alb,insa avantajul este ca negru accentueaza forma si continutul cromatic al unei imagini ii da un farmec si o nota de mister aparte!Negru in calitate de nonculoare confera mai multa puritate culorilor,albul o diminueaza prin juxtapunere.
Problema ar putea fi rezolvata daca ai seta alta dimensiune pentru font text…deci mai mare ceea ce este scris!
Mie imi place foarte mult contrastul cu negru!Depinde desigur si de structura fiecaruia…
Din dorinta de nou am facut in timp mai multe schimbari pe blog in aceasta privinta…am revenit insa la varianta initiala.
Darius, argumentele tale sunt împărtăşite în totalitate şi de mine. Legat de mărirea literelor va trebui să mă documentez cum se face. Am observat de fiecare dată schimbările de la tine de pe blog şi mi-ar fi tare greu să spun care mi-a plăcut cel mai mult !
Pingback: pink Mondays.Potpuriu cu ilustrații din cartea aflata in lucru « Mirela Pete. Blog
Pingback: PRANZUL de W.Somerset Maugham - Zinnaida » Zinnaida
Unii traduc in practica doar jumatate din aforism, incep si incheie prin a se ajuta doar pe ei insisi.Cu vremea, intelegi ca tot ce ramane din tine e doar fapta buna.(nu vreau sa fiu originala, si acest lucru a mai fost spus de cineva)Degeaba ai confortul psihic, fizic favorabil ajutorarii si intelegerii celorlalti, daca te complaci in egoism si autoadmiratie.La ce-ti foloseste invidia celorlalti pentru ca ai si poti mai mult decat ei.Nu e mai bine sa incerci sa-i ridici la nivelul tau chiar daca te vor depasi, fiind mai tineri?
,, Fii bun de câte ori se poate. Şi întotdeauna se poate” Dalai Lama
fericirea începe și se termină în noi …
Nu întotdeauna! Eu cred că fericirea este completă, doar atunci când participă cel puţin două persoane. Singulară ar fi egoism.