În pădurea fermecată,
Printre rugi cu frunza lată,
Un pitic cu fes şi blugi
Găsi zece buturugi.
Bucuros de-aşa-ntâmplare
Se-aşeză pe cea mai mare
Şi de-atâta mulţumire
Vru iar să le numere:
-„Una ici şi-alta colea
Două chiar în stânga mea,
Iar în faţă ca la teatru,
Rânduite mai stau patru.
Incă una mai încolo…
Vai de mine… sunt doar nouă!
Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-am greşit la socotit?
Când le-am găsit erau zece!
Ce minune se petrece?”
Tare s-a mai supărat!!
Iar şi iar le-a numărat,
Până a-nceput să plouă,
Dar degeaba! Ieşeau nouă!
Sări jos şi vru să plece,
Dar… ciudat! Acum sunt zece!
Misterul l-a dezlegat,
Când singur a constatat,
Că pe-aceea de sub el,
Nu o număra de fel!
Greu cu aritmetica asta…
Cristi, aşa e! Greu, foarte greu!!!
Ceilalţi şase, ce mai fac?!
Zamfir, ceilalţi şase pitici nimeriseră într-un zmeuriş şi au uitat şi de Albă ca Zăpada şi de al şaptelea pitic ce-şi spărgea capul cu aritmetica!
Pingback: Printre sute de …
Pingback: Cine a POS DRUmu pe la mine-n bătătură? | Cristian Dima
Hihi ! Ce drăgălășenie de poezie ! Mă întorc cu ani în urmă și mi-l imaginez pe fiul meu recitând peltic și scump poezia asta !
Multă sănătate, Aurora, ești o comoară !
Zina, sună atât de măgulitor comentariul tău, încât l-aş tot citi! Mulţumesc!
Cu mare drag, mă bucur că am descoperit revenirea ta ! 🙂
Zina, mă străduiesc să rămân „în formaţie”.
Mă bucur din toată inima !
Piticu’ ala semana cu un troll scandinav?… 😉 🙂
Admiratie si respect pentru toti poetii care compun (cu) rime asa de usor, de simplu, ca tine, caci sunt complet incapabila. SPER sa colaborezi cu Mirela pentru o eventuala carte… Sanatate si-un weekend calm!
Melanie, nu sun un poet! O amatoare!Cat priveste o carte , trebuie să am timp şi disponibilitate…
Oricum îţi mulţumesc pentru gândurile bune.
Un pitic cu capu`n nori, 🙂
Pingback: Zile de toamnă | Nostalgiile lui Moise
Un banc despre o problema de aritmetica…
Într-o cofetărie intră Bulişor, un băieţel de vreo 8-9 ani, cu o hârtie în mână.
– Tanti, aş vrea 300 grame caramele a 25 lei kilogramul, 500 grame biscuiţi a 9 lei kilogramul…
– Atât ? întreabă vânzătoarea.
– Ar mai trebui 280 grame bomboane fondante a 35 lei kilogramul şi 400 grame fursecuri a 31 lei kilogramul.
Vânzătoarea cântăreşte atent cele spuse de băieţel şi-i spune suma ce-o are de plătit.
– Ei, ţi-a dat mămica ta destui bani ca să cumperi toate astea?
– Tanti, mama nu mi-a dat nici un leu, dar am venit la matale pentru că nu ştiam să-mi fac problema la aritmetică.
Cristi, fain! O idee excelentă!
Ar fi minunat daca aceste poezii ar cunoaste tiparul. Maini micute si curioase ar fi vesele sa le descopere 🙂
Roxana, marea majoritate sunt deja pe la diverse edituri, dar internetul este cel care le duce în toată lumea! Îţi mulţumesc pentru apreciere.
Super poezie! Nostima si vizuala!
Silving, dacă ţi-a plăcut, citeşte-o şi unui pici, apoi să-mi spui reacţia lui! Mi-ar plăcea să fie la fel de încântat ca şi tine.
:))foarte tare poezia
Naomikko, bine ai venit! Pentru veselia ta, te voi aştepta întotdeauna păstrându-ţi un loc lângă mine.