Carul şi buturuga

Într-o curte, un car mare
Pregătit pentru plimbare,
Se uita cu mult dispreţ
La un ciot din lemn răzleţ.

– Ce mic eşti! Mă faci să râd
Când te văd atât de hâd!
– Da, sunt mic, dar fiecare
Rostul său în lume are

Şi nu mereu cel mai mare
Este sigur cel mai tare.
Astfel îi răspunse ciotul
Şi jignit, îşi mută locul.

Mândru, carul a pornit
Tras de-un cal nestăpânit
Şi nu ştiu cum s-a-ntâmplat
Că o roată s-a-nălţat

Chiar pe ciotul defăimat
Şi carul s-a răsturnat.
Ciotul e bine, pe loc
Carul, bun de pus pe foc.

Învăţăm la o adică
Din această întâmplare,
Că şi-o buturugă mică
Poate trânti carul mare.

22 thoughts on “Carul şi buturuga

  1. Este cam de mult povestea
    Și i s-a cam dus vestea,
    Că nu e bine de fel.
    Să te crezi tu cel mai cel..

    Chiar un ciot urât și slut
    Are locul lui știut
    Printre oameni, flori și semne
    Roți, calești, drumuri și lemne.

    Nu pun note, nu dau sfaturi-
    Tema are multe laturi..
    Una este așadar,
    Cu eterna buturugă
    Și cu prăvălitul car..

    • Gina,
      Multe-n viaţă învăţăm
      Până bine ne purtăm.
      Versul tău a confirmat
      Proverbul adevărat.

      Nu se ştie niciodată
      Cum sfârşte o luptă draptă:
      Cel mic poate uneori
      Să aibă multe comori,

      Sau să fie mai isteţ,
      Mai bun sau descurcăreţ
      Şi să-nvingă pe cel mare
      Chiar de nu-i un oarecare.

  2. Ma relaxeaza teribil sa-ti citesc poeziile!…intr-un moment al vietii mele am avut dureri de cap ingrozitoare,M-am dus pe la o gramada de doctori,si toti dadeau din umeri nestiind ce sa spuna.Mi-am facut chiar si o encefalograma,si…nimic.Am cautat carti de specialitate in librarii…si aflu ca aceste dureri sunt neelucidate in lumea medicala,adica multe stau sub semnul intrebarii necunoscandu-se remedii.Ca sa pot dormi luam somnifere,puternice,o jumatate de pastila isi facea efectul.Pe langa durerea respectiva,mai groaznice erau atacurile de panica,,,aveam sentimentul ca aveam sa mor in orice clipa,mi-era teama sa merg singur pe strada,etc.
    Am apelat atunci la intuitia mea,la practici alternative,la imaginatie…am simtit astfel o dorinta acerba sa recitesc BASME!Ei da, basme le lui Ispirescu,Andersen…si tot ce mai aveam prin biblioteca.Mai mult le ceream cunoscutilor carti noi de povesti,…si crede-ma uite asa m-am facut eu bine,primeam o energie pozitiva,linistitoare,terapeutica de la acestea,…asta simteam,de aceea le doream atat de mult.
    Slava Domnului Aura ca de atunci nu am mai avut niciodata acele crunte dureri de cap..ma tinusera ceva luni de cosmar.

    • Darius, iată un aspect pe care nu l-am cunoscut. Iţi imaginezi cât mă bucur să aflu că pentru un adult, poezioarele mele au efect terapeutic. Şi da, cred că basmele te-au scos din angoasele care provocau durerile de cap şi atacurile de panică, mai groaznice decât orice durere fiindcă pune în alertă tot sistemul nervos făcând ca toate suferinţele să se amplifice la cote uneori de necontrolat. Scrierile pentru copii au darul de a descreţi frunţile, de a ne face să uităm de grijile cotidiene şi pentru câteva momente să ne readucă în lumea copilăriei atât de lipsită de griji. Este unul din motivele care m-au determinat să scriu pentru copii.

  3. Pingback: Lătrături ocoşe (251112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  4. Pingback: Semn de … civilizaţie « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.