Azorel – căţel problemă

Azorel

Ce mă fac? Am o problemă
Şi sunt în mare dilemă.
Azorel iar a cărat
Pantofiorii mei sub pat,

Şi-o să mă fac de ruşine
Dacă astă seară vine
Moş Nicolae la mine
Cu dulciuri şi mandarine.

Eu la uşă n-am de fel
Nici măcar un papucel!
Dar îi pun din nou pe prag
Şi pe Moş l-aştept cu drag,

Iar pe domnul Azorică
Îl închid în curtea mică
Şi-am să-l rog pe Moş, frumos
Să-i lase şi lui un os!

48 thoughts on “Azorel – căţel problemă

  1. Ulise vine, în nopţile cu ger, în hol. O cuşetă de carton, cu nişte cârpe, în care se face un covrig.
    Niciodată, nu am găsit vreo „urmă” prin casă!
    Dacă are nevoie, dimineaţă … latră, eu deschid uşa şi el, ţuşti!, afară! Fuge, îşi rezolvă urgenţele, apoi, îi deschid portiţa spre „vila” lui.

    • Zamfir, Ulise este un educat şi un cuminte, cu maniere alese. Lăsând gluma, vreau să-ţi spun că nu prea am văzut câini care să lase „urme” prin casă, spre deosebire de pisici care „mai calcă în străchini”, oricât de educate ar fi!!!

  2. Cred ca stii de-acel catel
    Zurbagiu ca Azorel,
    Cel „cu ochii de faianta”
    Si cu blana ca o zdreanta.
    Asadar, prostu-obicei
    Are leac, de vrei sa-l iei…

    Am sa va zic mintenas
    Despre-al meu catel poznas.
    Ce-ascundea aprecum Azor
    Incaltar’le din pridvor.

    Presarat-am piper fin
    In papuci-mi de satin
    Care-i erau preferati
    Fiind moi si “parfumati”;)
    ….
    Si, precum (ti-aduci aminte?)
    Zdreant-a luat un ou firbinte
    Si pe loc s-a cumintit,
    Renuntand la sterpelit….

    Tot la fel, al meu Grivei,
    Bagand nasu-n papucei
    Un stranut inversunat
    De-ndata l-a apucat!

    Si, maranind in felul lui
    Zis-a vorba de o stii:
    “S-a(u) facut a(i) dracului!”

  3. Pentru ca avem personalitate nonconformista ar spune Andaluza!

    Aura ai ales o imagine teribila pentru poezia ta!
    Se potriveste manusa!
    Totusi pisicutele au primit ceva de Mos?Vezi ca te reclama Andaluza pentru incalcarea drepturilor feline partinind in rime doar pe canine!
    Doar nu or fi doar nuieluse pentreu ele!
    Daca i se da castig de cauza,mi-a spus ca va trebui sa le dedici un volum intreg cu ele si Mosul!

    • Darius, au avut şi felinele partea lor de rime! Să nu fie egoiste! Bineînţeles că le mai pregătesc şi lor versuri! Până atunci să pună mustăţile la treabă şi să detecteze şoriceii. Să mai lase dansul!!!
      In legătură cu imaginile pe care le pun, ştii bine că este opera ta! Nu mi-ai spus tu să înveselesc cadrul? Mă bucur că îţi place alegerea pe care am făcut-o, cu atât mai mulşt cu cât îţi admir simţul artistic.

      • Eu doar te-am impulsionat sa adaogi imagini,,asa ca altadata,sa gasesti resurse de timp si pentru…
        Ce mai fac animalutele tale dragi?
        Poate le dedici aici un spatiu anume, ca na,te inspira ma gandesc si ele cumva.Cu harul tau povestind despre ele,poate vor fi mai sensibili unii cu ele…necuvantatoarele.

        • Darius, oricum mulţumesc, fiindcă orice sugestie este întotdeauna buinevenită, mai ales când este şi bună ! Animăluţele mele se pregătesc de iarnă îmbogăţindu-şi blăniţa cu firişoare cât mai multe. In rest… pe baricade!

  4. Bonjour Aurora & bonne fête de St-Nicolas! 🙂
    Ce gasisi în pantofi: fructe si turta-dulce sau o nuielusa?!… 😉
    – – –
    Sanatate si la cât mai multe poeme pentru copii, parinti si bunici… 🙂

    • Melanie,
      eu fiind aproape de vârsta lui Moş Nicolae, ne înţelegem foarte bine şi întotdeauna darurile lui pentru mine sunt cele pe care le doresc!
      Mulţumesc pentru urări! Voi scrie în egală măsură pentru copii, părinţi şi bunici fiindcă la urma urmei, toţi sunt copii, toţi au nişte părinţi!! Tatăl meu -odihnească-se în pace!”- nu mi-a zis niciodată altfel decât „fetiţa mea”, deşi eram bunică!

  5. Năzdrăvan Azorică ăsta! Ca mai toţi căţeii, de altfel. Ai mei nu se mulţumesc doar cu căratul, ci şi cu rosul pantofilor. Unii sunt chiar… „gustoşi”! 😀
    Frumoasă poezia!
    O zi minunată, doamna Aurora! Şi multe bucurii de la Moşul Nicolae! 🙂

    • Alex, sunt convinsă că acei pantofii, pe care Azoreii tăi îi rod, au un gust excelent, cu mult mai bun decât ceea ce le pui în vasul pentru mâncare! Dar ai grijă să le pui la dispoziţie pantofii cu pielea cea mai fină, ca să nu le cadă greu la stomac!!!!

  6. Pingback: Cotidianu-n poze – 061212

  7. Pingback: Omul gospodar « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  8. Pingback: Lătrături ocoşe (061212) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  9. Pingback: Cotidianu-n poze – 091212

  10. Pingback: La mulţi ani, 2013 | Amintiri din filumenie

  11. Pingback: Bucureştean la Info Centru

Lasă un răspuns la StropiDeSuflet Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *