„Dirijorul” este de fapt pisicul prietenului nostru blogger Ervin şi chiar şi poza îi aparţine, dar cu amabilitate mi-a permis să o folosesc pentru o poezioară. Iţi mulţumesc Ervin!
Motănelul meu vărgat,
Cor de mâţe a format
Şi fără să exerseze,
A-nceput să dirijeze.
Altfel cum să îmi explic,
Fără să greşesc vreun pic,
Că stă în două picioare,
Cât este ziua de mare?
C-o lăbuţă ridicată
Şi codiţa înfoiată,
Dirijează mai ceva,
Ca maestru-orchestra sa!
Si eu am un „dirijor” roscovan!
Poeziuara e tare frumoasa, ca si pisoii!
Happy WW!
Dirijorul tău face trăznăi? Dacă da, să-i facem o poezie.
Minunat, atât poezia, cât și inspiratorii! Acest motan roșcovan e o minunăție! Nu se poate să-i reziști, trebuie să-i dai ceva bun-bun! Amândurora, merită! Felicitări pentru reușita Alfabetului, mă bucur enorm și mult succes în continuare! T e pup, mii de îmbrățișări!
Mirela,la reuşita lui am contribuit amândouă, deci să ne felicităm reciproc. Uite că mai observă şi alţii! Răspund cu aceeaşi sinceritate afecţiunii tale.
Orchestra mare dirija,
Toata lumea frumos canta,
Cum sa nu miaune frumos,
Cu un dirijor asa faimos?
Cristi te recomand la cor, dar reciţi şi simpaticul tău catren!
imi place asa de mult!!!
stau in loja si ascult!
Ce-mi place! Se pare că pe blogul meu, rimele sunt molipsitoare! Vă trimit în lojă, o cafea de bun venit!
🙂
O cafea-i binevenita
Dar sa fie potrivita
Din „tarie” si dulceata!
Asa da! E „alta viata”!
Mi-a placut!
Oooo!
Evident, mă străduiesc
Cafeaua s-o potrivesc!
Cu frişcă sau cu caimac
Numai să îţi fac pe plac!
Şi dacă chiar ţi-a plăcut
Mâine-o luăm de la-nceput
Şi-am s-adaug ciocolată
Şi sigur … o facem lată!
am raspuns pe blogul meu!
pe maine! 🙂
Am fost şi … am valsat!
Frumoasă mâţă şi frumos fotografiată.
Să ai o seară liniştită.
abbilbal,
este singura mâţă dirijor! Fotograful este Ervin .
Motanul roşcovan şi dungat
Colecţiona aplauze şi era onorat.
Iar pisoiul negricios
Se uita puţin curios.
Un an cu sănătate multă, cu bucurii şi rime asortate! 🙂
Lolita,
Faine rime, mulţumim
Deja scriem, dar zâmbim!
Eu şi motanul roşcovan
Iţi urăm c-an noul an,
Totul să îţi meargă bine,
Sănătate pentru tine!
Minunata poezie!
Zânuţă a fluturaşilor talentaţi, dar „fluturaşii” ce spun?
Avem pareri comune:) Luni venim din vacanta si citim poeziile din carticica!Multumim inca o data!
Fluturaşi, cu drag !
🙂
Poezia e tare draguta, amuzanta. Dar la fel e si muza, adica motanul „dirijor” 🙂
De fapt ambii motani sunt frumosi. Eu sunt posesoare de motan asa ca…ii iubesc pe toti pisoii 🙂
Happy WW!
Elly Weiss, nu este meritul meu ci al dirijorului care mi-a indicat cu lăbuţa cuvintele şi rimele!Să-ţi trăiască motanul!
Da,StropiDeSuflet mare,mulțumim și suntem copleșiți și recunoscători pentru onoarea de care avem parte!!! Frumoase versuri și într-adevăr îmi aduc aminte că parcă dirija, cu gesturi foarte elegante și hotărâte, o orchestră imaginară ! Ne-a făcut plăcere să fim musafirii tăi și ai prietenilor tăi,aici pe blogul tău! Îi salutăm respectuos pe toți !!!
Ervin, ai scris atât de frumos, ai fost atât de generos în adresare încât m-ai emoţionat cum nu-ţi închipui. Eu sunt cea onorată pentru faptul că mi-ai încredinţat poza unui animăluţ pe care l-aţi iubit. Iţi mulţumesc mult Ervin.
este adorabil de talentat dar si spectatorul cu blanita neagra e frumos foc! 🙂
Pandhora, sunt convinsă că dacă am fi pătruns în lumea pisicilor , probabil că acest motănel chiar dirijează vreun cor de pisicuţe!
motanul dirijor :)) ce idee simpatica! dar… ai perfecta drepatte, fotografia este fantastica! merita toata atentia.
Happ WW! 🙂
Carmen, tot ce este drăgălaş ne face mai buni, ne schimbă dispoziţia, aşa cum a făcut motănaşul acesta simpatic foc. Nu vezi cum dă din lăbuţe? Parcă într-adevăr ar dirija.
„Orice felina este o capodopera” -Leonardo da Vinci
Ei da,superba poza !iar versurile tale dau savoare si farmec instantaneului foto…chiar parca dirijeaza,majestuos si foarte profesionist as zice…fireste, miscari elegante de felina,si cand fac nazbatii tot asa baleteaza de gratios!
Darius, motanul acesta ar fi făcut echipă perfectă cu Andaluza!Sunt convinsă că am fi fost invitaţi de onoare!
Tare imi e ca il trece Andaluza pe Rock progresiv!dar mai stii,poate se da si ea pe brazda!
Darius, de la vals la rock, poate să înveţe orice stil de dans! In fond tot dans este şi nimeni nu se pricepe mai bine ca Andaluza!
Wow, chef d’orchestre! 🙂 Frumosi sunt! 🙂 S-ar juca oara cu Lucky, motanul meu valencian?… 🙂 Olé! 🙂
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/10/30/feliz-cumpleanos-lucky-5-anos/
Melanie, sigur că s-ar juca cu motanul tău! Ba având referinţe de la tine, cred că l-ar pune chiar solistul corului.
Ce frumoase, şi poezia dar şi poza! Cu adevărat este un mare „dirijor” Am avut şi eu unul la fel şi îi spuneam Tigruţul. Numai că era „campion” la… dormit! Deh, fiecare cu talentul lui.
Numai bine vă doresc, doamna Aurora! 🙂
Alex, ai punctat foarte corect „talent la dormit”.Eu care am insomnii peste insomnii, consider un dar şi un „mare talent” să poţi dormi când şi cât vrei!!Mulţam de urare!
Mdaaaa. Am vazut o poza frumoasa, am vazut pisici frumoase. Am citit o poezie frumoasa si am citit si comentarii frumoase, unele chiar in versuri (o lume straina de mine). Dar…
– un artist vede un dirijor
– un soldat vede un general care „dirijeaza” detasamente in atac sau aparare
– un tehmolog vede un manager care vrea sa arate ca e seful
– un politician vede un contracandidat ce tine un discurs indreptat impotriva sa.
– eu… vad un articol ce-mi face placere sa-l citesc.
„Frumusetea unui tablou este in ochii privitorului”. 🙂 🙂
Mircea, mulţumesc! Mi-ai dat idei pentru noi poezii! E perfect, te mai aştept!
Pingback: APERITIVE FESTIVE 4 - Senvișuri, pentru cei mici și cei mari
Haha ! Ca să continui ideea comentatorului dinaintea mea: un dascăl vede profesorul la catedră ! Eu îl văd pe roșcovan ca pe un profesor care le explică ceva cu pasiune studenților, iar asistentul îl privește cu admirație și puțină invidie.
Să ai zile frumoase alături de cei care îți sunt dragi, Aurora !
Zina, şi tu ai dreptate! Până la urmă motanul acesta va fi dirijorul Universului! Mulţumesc Zina pentru urări. La fel îţi doresc şi eu.
Fals! Nici nu este dirijor, cum credeţi voi. Pisoiul este un afurisit care dictează, celor din gaşca lui, cum să arunce în aer cuşca lui Azorel! Ahhh, de-aş pune laba pe el….
Ulise, râd cu lacrimi! Nici că puteai gândi altfel! Eşti formidabil!!!!! Meriţi un os foarte împănat cu „proteină” !
Am primit, şi ieri, şi azi, dincolo de alte mâncăruri bune, câte un ou crud! Cred că Zamfir vrea să mă îngraşe!
Talent şi eleganţă,
Profesionalism, prestanţă…
Le are pe toate din plin
Şi dirijează… divin!
Anaconde, bun venit!
Pisoiu nu-i de-nghiţit!
De vă place şi-l iubiţi
Să-l luaţi şi să-l hrăniţi!
Vă va răsplăti din plin
Cu-n cor dirijat… divin,
Un cor de miorlăitoare
Ziua în amiaza-mare
L-am luat
Şi l-am ospătat.
Şi, de mult ce a mâncat,
Veţi vedea că s-a… dublat 🙂
(Cu alte cuvinte, mi-a plăcut atât de mult, încât mi-am permis să iau poza ca s-o folosesc sâmbătă, la „reflexii în oglindă”, spunând, bineînţeles, de unde provine. Sper că nu supăr pe nimeni.)
Anacondelor, bineînţeles că nu mă supăr, mai ales că eu sunt doar autorul poeziei dedicată motanului-dirijor, care aparţine de fapt unui alt blogger, bun prieten : http://tu1074.wordpress.com/ !
O să pun un link şi către el.
Mulţumesc!
Ii va face plăcere! Şi-a iubit mult acest dirijor , pe care din păcate nu-l mai are.
Pingback: Pseudo-oglinda | Cioburi de chihlimbar