Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

DSC04232
IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.

Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.

Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!

Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.

80 thoughts on “Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

  1. superb omul vostru de zapada! :)) imi inchipui ce veselie a fost la voi in curte, in vacanta nepoteilor! Se pare ca doar Azorel nu a inteles nimic din toata veselia :)))
    Happy WW, Aurora draga! sa ai parte de o seara minunata! pupici

  2. Ce bretonaș frumos are roșcovanul ! Să fie replica lui Morcoveață ?! Chiar dacă e iarnă grea, cred că nu-i pasă, i-ai pus fular și căciuliță.
    Happy WW, Aurora !

  3. Auraș, la voi a nins recent? La noi doar acum o lună. E atât de hibernală și creatoare de imagini poezia ta, încât omul de zăpadă pare a rosti aceste frumoase versuri! Ca de obicei, o reușită e și acestă poezie. Te pup, zi splendidă îți doresc! 🙂

  4. Aurora, cum la noi nu-i zapada, iata un bonhomme de neige virtual, muzical, simpatic si antrenant… 🙂 Ba apare si-o cioara care-i da târcoale si-apoi zboara… 🙂

    – – –
    Sanatate, inspiratie si-o iarna mai usoara, mai scurta… 🙂

  5. uite, omul de zapada
    tare e dornic sa vada
    prin ce sansa… fistichie
    e erou de poezie!

    sa-i spun sau sa nu-i spun? cuget…
    sansa? pai cu „stropidesuflet”
    chiar de e zapada afara
    faci din iarna – primavara!

    • Vasile Dumitru,
      Şansa lui cea fistichie
      A constat într-o… tichie
      Care neavând stăpân
      căuta un cap mai bun
      care chiar să o păstreze
      Şi-amândoi să se distreze.
      Of! Tichia-i fără noroc:
      Capul s-a topit pe loc
      Şi-acum iar e-n căutare
      De un cap… ceva mai tare.
      &&&&&&&&
      Mulţumesc de compliment
      Eşti amabil şi atent!
      Primăvara m-am născut
      Şi fireşte aşa sunt!

      • totu-i alb, pe trotuare
        si in parc, si-n departare
        asadar finul Homer
        in week-end nu e somer!

        recunosc, n-am stranutat
        am scapat, deci, de luptat!
        week-endu-i frumos sa fie
        cu pace si poezie!
        🙂
        buna dimineata!

        • Vai de mine! Am uitat!
          Biet Homer a aşteptat
          Să fie felicitat
          Că fu şi el botezat!

          Greşeala am să mi-o-ndrept
          Şi-o să vin în pas alert
          C-o şampanie spumoasă
          Şi… am săl aduc în casă!

          Ii fac loc în frigider
          Ca să aibă confort: ger!
          Dimineaţa îi dau cvas
          Şi seara îl pup pe nas!

      • Ah, Homer cel rasfatat,
        sampanie, ger, pupat!
        asa-i lumea, rasucita
        fara rime potrivita!
        unii-asuda la cuvinte
        sa le-adune potrivite
        altii stau degeaba-n ger
        mai ceva ca un mon-cher!
        cand e vremea de pupat
        si la lume laudat
        cel ce iese-ntai in fata
        ia borcanul cu dulceata
        iara cel ce-a asudat
        mai are de… asteptat! 🙂

        • Cred că trebuie să-nveţi
          Că aceia ce-s deştepţi
          Dau din coate
          Peste poate,
          Fac ce fac şi la pupat
          N-au deloc de aşleptat!
          Cel timid ce stă la coadă
          Şi cămaşa şi-o înnoadă
          Sfiicios şi încurcat,
          Ameţit şi timorat
          Va rămâne,ia aminte!
          Doar cu gândul la plăcinte

      • aaaaolica si valeu!
        il cunosc, ala e… eu!
        trebuie sa ma-nvat minte
        si deacuma inainte
        cand imi arde de placinte
        sa imi zic: mai, stai cuminte! 🙂
        Dar sunt, oricum, linistit,
        Domnul a oranduit
        ca sa aiba fiecare
        o placinta, a lui, sub soare!
        de-o fi buna sau de-i rea
        mai conteaza? e a mea!

      • cat sa fie, oare, ora?
        beau cafea cu Aurora
        si fac rime cu Homer
        ce se joaca afara-n ger!

        iarna, sincer, nu imi place,
        sunt mosul cu opt cojoace.
        prefer vara toropita
        cu greieri impodobita.

        ins-asa imbulgareala
        cu rime la nimereala
        zau ca m-a facut sa-mi para
        iarna asta – primavara!

        • Ora e târzie-n noapte.
          Cafeaua s-a terminat,
          Iar Homer în curte doarme
          Cu Lăbuş îmbrăţişat!

          Dar să nu fii întristat!
          Chiar mâine pe înserat
          In halat de catifea,
          Te invit iar la cafea!

          De e frig, am să fac focul.
          Muzei am să-i dau iar bir
          Bucuroasă să-mi iau locul
          Lângă bardul din Cugir.

      • bardul e un biet mosneag
        ce se sprijina-n toiag! 🙂
        blogu-si canta aurora
        ca un marinar la prora
        iar Homer si cu Labus
        obisiti de sanius
        la desene animate
        s-au retras. Asta da noapte.
        numai vantul jucaus
        se strecoara pe sub usi
        ca sa-aduca „noapte buna”
        din Cugirul de sub luna!

        • Dincolo de tastatură
          Şi de sticla-aceasta dură
          Toţi suntem adolescenţi
          Fără griji şi zâmbăreţi.

          Vâjâie afară vântul
          Dar îi desluşesc cuvântul
          Şi zâmbesc când se adună
          Ca să-mi spună „noapte bună”!

          Şi de-i vântul-mesager
          M-am gândit şi eu să-i cer
          Ca să bată încetişor
          Să-ţi fie somnul uşor!

  6. Asa om de zapada jovial,cum sa latre Azorel la el?!
    O poezie in care finalul da savoare si farmec…final neasteptat as zice eu!

    PS:Banuies ca omul s-a topit ,iar Azorel e tare multumit!

  7. Ninge iara,si cred ca omul tau de zapada se va remetamorfoza !…
    Asa ca Azorel,mai are de furca cu asemenea naluci de zapada….ori prefera sa se intretina cu Andaluza la o serata muzicala?

    • Darius, cum să nu prefere Azorel , să stea cu Andaluza în ceas de seară? Doar ştii ce crai este!!! Mie mi-a povestit căţeluşa Zambilica a Papadopolinii după ce a scăpat de Bismark, o mulţime de povesti care m-au scandalizat !
      Aşa că omul de zăpadă, n-are decât să-şi caute alt partener de dialog.

  8. Pingback: Micul Prinţ | Ulise al II-lea cel Ocoş

  9. Pingback: Termitele turdene « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  10. Pingback: Probleme cotidiene | Ulise al II-lea cel Ocoş

  11. Pingback: Pe chibrituri: Peisaje « Blog de Filumenistă

    • Melly, m-am jucat şi eu! Era o plăcere să văd cum chipurile nepoţeilor radiau de veselie dinm ce în ce mai tare, pe măsură ce îl „sculptam”! Dacă modelezi un om de zăpadă, fă-i şuviţe de „păr” din coji de portocală!

      • Da am observat suvitele, iar asa cu ciupilica duce a … păcală 🙂

        Vom face un om de zapada tot asa la inaltimea micutei, si-i voi sugera sa punem coji de portocala, o idee geniala! sunteti extraordinara! acuma doar zapada sa vina, ca am si ce poezie sa-i recit… pana acuma i cantam catecelul cu „omul nostru de zapada veseli vrea ca sa ne vada”.

  12. Pingback: Moloz – de la demolare « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  13. Pingback: Sfatul sfătosului | Ulise al II-lea cel Ocoş

  14. Pingback: Urmele întâlnirii

  15. Pingback: Haiduci au fost, … « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  16. Pingback: Pasiune arzătoare | Amintiri din filumenie

  17. Pingback: Comunicare prin râs | Ulise al II-lea cel Ocoş

  18. Pingback: Pe chibrituri: Loteria Națională « Blog de Filumenistă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *