Intr-o bună dimineaţă
Un cocoş cu creasta creaţă,
Ars de soare, jinduia
Cum gâsca se bălăcea.
-Hei cocoş, ce stai pe mal?
Hai în apă, sari pe val!
– Aş veni gâscă bălaie
Dar nu am costum de baie!
Furios, gâscanul tată,
Intervine deîndată:
– Uş cocoşule pricios!
Nu minţi, că nu-i frumos.
Tu habar nu ai să-noţi,
Şi pretinzi că n-ai chiloţi!
La găini să mergi nu vrei?
Dup-o gâscă tu te iei?
:))) Ce faină şi reconfortantă e! Felicitări!
Dacă am reuşit să aduc un zâmbet, înseamnă că mi-am atins scopul! Mai trebuie să şi râdem din când în când!
Gâsca e OK. Cocoşul e OK. Sunt sigură de chicotitul copiilor la cuvântul „chiloţei”. Ceea ce va aduce un spor de atenţie poeziei, minunată, de altfel. Mai vreau.
Uraaa! Am avut emoţii! Mi-a fost teamă că va fi acuzat gâscanul că vorbeşte ireverenţios, dar acum m-am liniştit. Intr-adevăr a stârnit hohote de râs nepoţilor. Mai vrei? La grădiniţă cu tine! Intoarcem timpul înapoi şi vin şi eu în aceeaşi grupă cu tine.
Aurora, cocoșul din poezia ta e de toată minunea … cum să înoate dumnealui dacă nu are costum de baie?! Grozavă poezie, m-ai biendispus, numai bine cât să am chef de desenat! Te felicit! 🙂
Aurora, cocoșul din poezia ta e de toată minunea … cum să înoate dumnealui dacă nu are costum de baie?! Grozavă poezie, m-ai biendispus, numai bine cât să am chef de desenat! Te felicit 🙂
Păi aşa mă gândeam şi eu! Poate îi găseşti la Cluj un costum de baie mai „chic”! Să ai spor la desenat!
Sărbători fericite de Paști, sănătate și belșug, gând curat și multă veselie alături de cei dragi! 🙂
Sănătate şi putere de muncă să fie ! Întregii tale familii, numai bine Mirela dragă. Sărbători luminate!Te îmbrăţişez.
Frumoasă poezioară !
Morala este foarte importantă:
fără „tromboane” vă rog 😆 !
Ervin, mă bucur că îţi place , mai ales că eu am dedicat această poezie tuturor copiilor între 5 şi 100 de ani. ŞI oricum: atenţie la gâşte!
si eu ma înscriu pe lista admiratorilor tai, Aurora draga. Ai reusit sa ma faci chiar să văd scena 🙂 Pe malul lacului, gastele la scaldat si cocosul fara chiloti de baie, tânjind la o balaceala. Gânsacul gelos, se baga-n vorba tâfnos, sa faca ordine în ograda :)) Draguta poezie! :-*
M-ai făcut să-mi imaginez scena cu cocoşul în slip!!! Mi-l închipui jumulit de fulgi în bătălii şi cu un slip minuscul şi gâscanul furios, cu ochelari, dând din aripi şi gâgâind de zor! Mulţumesc Carmen!
Hihi ! Ce șmecher ! Cică n-ar slip ! Ca ăia mici: ”Știu să…(înot, patinez, vorbesc engleza etc.etc.), dar nu vreau ! ” 😆
Aşa-i! De mai mare râsul!
Cat se poate de amuzant! M-ai bine-dispus total. O infuzie de veselie si rasete la ceas de seara ce nici nu putea fi mai potrivita! Multumesc, draga Aura!
Lângă infuzia de tei, seara este bună şi o infuzie de râsete, iar când infuzia vine de la mine, nu am decât să fiu bucuroasă!
Salutare
Îndrăznesc să deranjez pentru că vreau să anunț adresa noului meu site http://www.corinalazarescu.ro
Sper să prezinte interes ca să putem călători împreună!
Toate bune,
Corina .
Corina, te rog reaminteşte-mi care era vechiul tău site, fiindcă nu reuşesc să-mi dau seama pe ce blog te-am citit. Mulţumesc.
Cocosul tot tantos si mandru se tine.A gsit imediat o scuza buna.
Celor mici si mari le-a starnit hohte de ras.Faina poezioara.
Si cum spune nepotica mea:” mai vreau, bunica”
Tot ceea ce este dragut si amuzant ii place.Oare cui nu i-ar placea?
Şi de-ai şti ce emoţii am avut cum că ar fi posibil să fiu acuzată că folosesc limbaj neadecvat stilului literar!!! Mă bucur tare mult că place!
Mi-a placut mult poezia! Felicitari sincere!
:)) Sari pe val? :))
Ce m-am distrat, e nostima tare! Parca-l vad pe cocos.Mi-a amintit de frate-miu, cand avea 3 ani, si striga din baie : Sa nu vina nimenea la baie ,ca-mi pun slipul 😀
M-ai făcut să râd! Imi imaginez un noduşeţ de trei ani străduindu-se să-şi pună slipul!
Pingback: De Armindeni e bine să stai aproape de un măr înlorit « Mirela Pete. Blog
Ha, ha! Ce poezie frumoasă! Îmi şi închipui cocoşul cel poznaş, care ar vrea şi el să se înfoaie pe lângă gâscă. 😀
O zi frumoasă, doamna Aurora!
Pingback: Mi-s Turdeancă | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Pază severă | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Să aveţi un Paşte Fericit | Amintiri din filumenie
Pingback: Să aveţi un Paşte Fericit | Mănăstirea de la Măgina
Pingback: Pe chibrituri: UNICEF | Blog de Filumenistă
Pingback: Păduri cutreieram
Pingback: Balerin | Florina Lupa Curaru
Draga mea Aurora, cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Paste îti doresc fericire, sanatate si numai bucurii, alaturi de cei dragi! Christos a înviat!
Multumesc mult pentru urari. Sarbatori cu bucurie iti doresc si eu.Toate bune sa se adune. Cu mare drag.
Pingback: Pădurea Făget Cluj, primăvara « Clipe de Cluj
Frumos poemul! Mult succes in continuare!
Mulţumesc.
Pingback: Şi vom schimba grădina în câmpuri de lalea « Mirela Pete. Blog
Pingback: Dorul e un organ de cunoaştere a infinitului « Mirela Pete. Blog
Pingback: Chipuri dragi « Mirela Pete. Blog
Dragut poem!
Mulţumesc.
Pingback: Punctul de echilibru | Gabriela Savitsky
Mă îngrijorează pauza …. aşa de lungă!
Pingback: Îmbujorat și aromat de weekend « Mirela Pete. Blog
Pingback: Să reflectăm: Balta … albă | Ulise al II-lea cel Ocoş
Chiar nu vrei sa mai revii…hai, lasa supararea te rog si mai descanta-ne cu poezii si dulceata sufletului tau.Ti-am simtit lipsa…tot ma gandeam ca iti va trece,dar vad ca nu.Altminteri, ma-am si ingrijorat…esti bine,ce mai faci?
Este prea mult de răspuns aici… încerc să revin. Mulţumesc!
E tare, tare dragalasa poezia şi amuzanta in acelasi timp.
Melly, mă bucur că nu m-ai uitat. Sper să revin…
:))
Zâmbesc şi eu!
Erata!
Cocosul a zis:
„Eu cu tine nu ma scald
fiindca nu-i destul de cald!
Cum sa intr-un apa, nene
Cand pe mine am izmene?”
Chiar m-ai făcut să râd! S-ar putea să fi aprins scânteia dorului de rima veselă! Te pomeneşti că astă seară îmi „curge” o poezioară pe blog!!! De acord cu erata, dar ce te faci cu cenzura aplicată limbajului poetic ?
E-un cuvant urat aici?
Auzi, soro, sa nu pici
daca iar te-oi corecta
si-o sa-ti zic vre-o cateva!
sigur de legi de „izmana”!
ai pus degetul pe rana
si-mi dai voie sa explic
ca-i un termen foarte… shic!
„iz”-ul vine de la „menta”,
„mana” e deja prezenta
chiar in vechile scripturi!
am dreptate? poti sa jur!
Vezi ce simplu-am explicat?
Cocos metaforizat!
Acelaşi umor savuros cu care ne-ai obişnuit. Voi răspunde provocării, dar … mai târziu un pic. Până atunci primeşte caldele mele urări de sănătate.
Dar izmenele-s la modă
Şi ţinuta e comodă:
Treci etapa dezbrăcat
Şi rămâi tot îmbrăcat!
Auzi, soro? Aferim!
Amandoi ne iz… :)))
nu gasesc rima! :)))
Ai dreptate cum gândeşti
Şi doar adevăr grăieşti!
Rima n-ai s-o vezi mata
Că eşti îmbrăcat cu ea!
Foarte frumos ! felicitari !
Mulţumesc!
Sper ca sunteti bine! Daca nu citeam comentariile si raspunsurile dvs. credeam ca ati patit ceva, sau mai rau, ati inchis blogul! Multa sanatate va doresc si o noua poezie daca se poate!
Sunt impresionată că după atâta vreme, vă amintiţi de mine. Mulţumesc pentru urare şi pentru gândurile bune.
O poezie… da. Mulţumesc încă o dată!
Bonjour Aurora! Sanatate deplina, tone de inspiratie si-o vara placuta, alaturi de cei dragi… Cu bine, Mélanie
Melanie! Ce mult timp a trecut!! Mulţumesc pentru toate gândurile pe care mi le transmiţi! Răspund cu maaaare întârziere, dar motivaţia este simplă: nu am mai deschis o lungă perioadă calculatorul. Şi eu îţi doresc tot binele din lume ! Sper să nu mai absentez.
D-na Aura, saru-mana! Sunteti bine? Ce mai faceti?
Mulţumesc pentru trecere şi gând. Incerc să revin.
Amuzant, dar parca nu suna a poezie pentru copii. 🙂 Cum adica la „gaini sa mergi nu vrei”? 🙂 O fabula interesanta, nu zic nu, dar n-as pune-o in categoria „pentru copii”. Poate categoria „fabule mici pentru oameni mari”? 🙂
Copiii fac asocieri logice: cocoşul are în „familia ” sa găini şi pui. Gâscanul , gâşte şi boboci, boul e cu vaca şi viţelul ş.a.m.d. Deci i se va părea foarte logic ca un cocoş să stea cu găinile şi nu cu bibilicile sau alte vieţuitoare şi clar, nu are ce căuta în altă parte. Mă îndoiesc că micuţii mei cititori vor da conotaţiile pe care adultul de obicei le vânează în orice text. Răspunsul meu nu este deloc răutăcios, ba chiar mă bucur că am avut ocazia să dau această explicaţie. Mulţumesc pentru vizită şi te aştept oricând cu drag.
Pingback: Cu Zamfir, am patru | Penelopa Întâia