PENTRU MAMA

Luna octombrie este luna în care în urmă cu mulţi ani  mama mea a plecat pentru totdeauna. Nu şi din inima mea. Uneori am impresia că îi aud şi paşii  şi-i simt şi mâna aranjându-mi şuviţele  de păr ondulate şi mereu răvăşite.   O floare, un zâmbet duios,   lacrimi  de dor şi gândul meu:

PENTRU MAMA

Depănând la gura sobei
Amintiri ce zac tăcute,
Una stă-nduioşătoare
Şi nu trece-ntre pierdute.

Fără rând şi peste toate
Ea răsare în tot locul
Şi o simt cum tot socoate
Cum să îmi aline focul.

Mâna-i simt cum mă alintă
Şi cum oblojeşte rana,
Capu-i prinde chip de sfântă,
Sfântă-i ea,  iar ea e mama.

Care meşter, ce unealtă
Chip de mamă-ar dăltui
Să te soarbă din privire
In  tot timpu-oriunde-ai fi?

Şi iar simt cum mă alintă
Şi la toate îmi ia seama,
Capu-i ia chip de icoană
Si icoana este mama.

21 thoughts on “PENTRU MAMA

  1. Emoţionante gânduri! Pline de un dor neostoit faţă de aceea care rămâne pentru totdeauna o „regină” a inimii fiecăruia dintre noi.

    Şi eu mi-am amintit în aceste zile de bunica mea, tot în octombrie plecată spre zări….

    O duminică frumoasă, doamna Aurora! 🙂

  2. Un gând pios și prețuirea pentru deosebitul OM care a fost buna ta mamă. Dumnezeu s-o odihnească în pace, iar pe tine să te ajute zilnic să-ți fie bine și să rămâi aceeași persoană cu sufet nobil, aceeași prietenă unică și inimoasă.
    O săptămână bună să ai, dragă prietenă!

    • Iţi mulţumesc pentru cuvintele calde .Au trecut prea mulţi ani peste mine ca să mă mai pot schimba şi mă bucur mult să ştiu că sunt percepută aşa cum – atât de măgulitor – îmi spui tu, dragă Mirela. Fiindcă ştiu cât de multe ai de făcut, îţi urez spor la lucru şi ai grijă şi cui timpul pentru odihnă. Cu mare drag.

  3. Dumnezeu sa le odihneasca pe toate mamele plecate dintre noi !

    Versurile tale mi-au rascolit iar dorul dupa mama. A murit de patru ani, dar alaltaieri mi-a stat pe limba sa-l intreb pe sotul meu daca s-o fi dat drumul la caldura in bloc la mama, sa nu cumva sa stea in frig. Pe urma mi-am dat seama ca nu mai e si mi s-a frant inima. 🙁

  4. Nimic nu este prea mult daruit fiintelor ce ne-au dat viata, nu putem niciodata sa ne aratam destul recunostinta pentru sacrificiile pe care le-au facut pentru noi de-a lungul vietii. Poezia ta este deosebit de sensibila. Misca fiecare sentiment, e plina de gingasie. Aurora draga, respect pentru talentul tau de a pune in versuri ganduri si simtaminte.
    Omagiu, flori virtuale si ganduri bune din partea mea.

    • M-ai emoţionat Carmen şi-ţi mulţumesc pentru apreciere. Nici nu ştii câtă plăcere mi-a făcut comentariul tău. Nu scriu nimic fără să-mi treacă prin suflet fiecarte cuvânt şi m-aş bucura nespus dacă aş putea să găsesc de fiecare dată cuvântul care să exprime exact ceea ce gândesc. Cu mare drag .

  5. Pingback: Reflectare: Monitorizare | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare

  6. Pingback: Reflectare: Casa fantomelor

    • Melanie dragă, în poezia aceasta este mai mult suflet şi poate mai puţină creaţie literară, dar important este să reuşesc să transmit simţirea mea. Ştiu cât de mult ţi-ai iubit mama. Te îmbrăţişez.

  7. Subscriu la ideea ca mama ne este icoana! Si-mi pare foarte rau ca ai ramas fara cea mai scumpa fiinta de pe pamant atat de devreme…Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Te imbratisez de acest martie cu dorinta sa-ti mai ostoiesc dorul! Pace in suflet sa ai, stii ca te vegheaza cineva de acolo, de sus, cu multa iubire!

    • Fiecare ştie că mama sa este cea mai bună fiinţă de pe pământ, gata să facă orice sacrificiu, numai să-i fie bine copilului său, este icoana vieţii noastre şi o purtăm în suflet pentru totdeauna. Da, ştiu că mama mea mă ocroteşte şi din veşnicia în care este plecată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *