PRIETENI
Astăzi micul motănel
A-ntâlnit un şoricel
Şi e nemaipomenit
Că s-au împrietenit..
FURNICA ACROBATĂ
O furnică acrobată
S-a urcat pe-o ciocolată
Şi cum casă nu avea,
Şi-a făcut castel în ea.!
AZOREL
Azorel e supărat
Fiindcă azi nu a mâncat.
Dar am să îi dau un os
Şi-o să fie bucuros.
URSUL (joc)
Merge ursul pe cărare
Şi caută de mâncare
Pentru ursuleţii mici
Şi pe-acolo şi pe-aici!
Ba şi-aici, şi-aici şi-aici… (Şi îl gâdilăm pe pici!)
Pingback: Autostrada | Florina Lupa Curaru
Pingback: Păşind pe ape | Blog de Căţea
Primele trei catrene sunt delicioase, dar poezioara de la urmă m-a topit, pur și simplu. Mi-a amintit de vremea când băiatul meu era mititel și îi făceam ”Vine goanga pe aici, pe-aici, pe-aici… și te-apucă de aici !” Și el se gâdila și râdea de se prăpădea.
Mulțumesc, Aurora, să ai zile frumoase !
Zina şi tu mi-ai făcut ziua frunoasă cu acest comentariu!
Foarte frumoase, îl voi învăța și eu pe piciul meu de 3 ani jumate. 🙂
Abia aştept să-mi spui dacă i-a plăcut jocul cu ursul care caută mâncare!
Sarut mana, doamna Aurora! Va multumim pentru minunatele poezioare! Se uita Sara la mine foarte curioasa si zambind la intonatia din glasul meu. Abia astept sa inceapa sa zica si ea poezii, dar mai trebuie sa asteptam putin, caci inca iubeste „limba bebeleasca”, foarte spectaculoasa si plina de onomatopee! 😀
Diseara o fac pe… ursul gadilitor! De data asta… pe versuri! 😀
Va dorim numai bine si o seara buna!
Cu mare drag! Te rog să-mi povesteşti cum a reacţionat Sara la „ursul gâdilător”.
He, he, ii place la nebunie cand ne jucam cu gadilaturi. Si rade in hohote, bucuroasa ca ma joc cu ea. Apoi facem si o partida de „calarie”, cu tata pe post de cal! 😀 Mai nou ne jucam cu creioane colorate si imi amintesc cum ne desena bunica in anii copilariei, tot felul de minunatii de prin ograda, iar noi eram fascinati de talentul sau.
O zi frumoasa, doamna Aurora! 🙂
Alex, nu pot decât să mă bucur că am reuşit să aduc zâmbet pe chipul Sarei.Deci înţeleg că trebuie să fac o poezie cu Tata-Ducipal!Şi ceva cu creioanele colorate şi desenele! Păi… să punem imaginaţia să lucreze şi să vedem ce iese zilele acestea! Toate bune Alex şi … o porţie de jar precul calul din poveste ca să poţi zvbura ca vântul şi ca gândul!
Ce faine sunt! La vară, când o să am mai mult timp, o să mă apuc să scotocesc blogul dvs și să-mi notez poeziile 🙂
Blogul îţi stă la dispoziţie şi chiar te rog ca atunci când ai o temă anume şi nu ai material didactic literar care să îţi susţină predarea ) poezie, poveste, legendă, scenetă) este suficient să îmi spui şi eu voi dărui prichindeilor tăi ideile mele puse în forma literară de care ai nevoie.
Multumesc!
Cu drag.
Citind poezioarele acestea fermecătoare, mi-a venit din nou dorul de desenat și ilustrat, e un alean, așa, ceva ce nu trece și va trebui făcut, fie că lumea citește cărți sau nu, o să-i determinăm noi să citească din nou, prin cartea care o vom făuri împreună. Minunat, m-ai încântat…Mai ales că venim de la teatru, o premieră de zile mari la Cluj: “Cherchez la femme!” care nu este o piesă de teatru obișnuită, cu dialoguri greoaie, ci un gând efervescent, care prinde viață și încearcă să se elibereze de legile clasice ale scenei.
Mulțumesc pentru clipele de încântare, dragă Auraș! Enya te îmbrățișează și ea! O seară minunată! 😉 🙂