Clătitele minune

CLĂTITELE MINUNE

Nu departe de oraş,
Locuieşte un unchiaş
Vestit în trei iarmaroace
Pentru ce clătite face.

Şi miros aşa frumos
Că un ponei pofticios
Grăunţe nu a mai vrut.
Doar clătite a cerut.

Ba veni şi-un şoricel
Şi-aşteptând la rând şi el
A-ntrebat zâmbind sfios:
-Pentr-un şoricel dinţos
-Sunt şi clătite de ros

10 thoughts on “Clătitele minune

  1. Netrebnicul de soricel dintos..ei lasa ca-i vine acus de hac Luza, cat ai zice peste l-a si inhatat,si pregateste-te apoi bine Aura ca vrea matima sa platou cu turnul Eifel din clatite ,,ce dulceata,prostii,musai toate cu carne de pastrav in sos tomat!!!
    Pai nu-ti dai tu seama ce te faceai fara ea la inaintare cu un asemenea rozator dintos pe langa tine bucatareasa?

    • In sfârşit a apărut Luza ! Dinţosul deja a luat-o la fugă şi eu după el, fiindcă perspectiva clătitelor cu carne de păstrăv îmi dă fiori prin buzunare dacă mă gândesc la cantităţile dorite de Luza! Dar Serafim unde este?

  2. Și eu aș mânca clătite
    cu dulceață garnisite,
    dar trebuie să am grijă
    silueta mă obligă.

    Doar așa din când în când
    poate chiar mai mult în gând,
    o clătită – de plăcere
    când pofta de ele cere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *