STUPARUL

Inţelegând ce înseamnă o pasiune,  dedic  cu mult drag această poezie ,  soţului meu ,  mare iubitor al  stupăritului.
DSC04480
STUPARUL
Orişiunde-l mână pasul
Depărtat de-a lui stupină,
El urmează în surdină
Zumzetul drag de albină.

Lujer, frunză, fir de iarbă,
Cupă, smoc sau disc de floare,
Ar dori să găzduiască
Albine culegătoare.

El îşi spune mândru tare:
– Stupul meu e un regat !
Şi ascultă cu-ncântare
Cum zumzăie neîncetat:

Zăbovind două-trei clipe,
Trag licori din floare-n floare
Şi bătând des din aripe
Par mici pete de culoare.

Duc în stup cu grijă mare
Picătura de nectar
Şi în tainică lucrare
Stuparului dau miere-n dar

Pentru el e ca lumina:
Stupina şi cu nectarul.
Floarea-i soră cu albina
Şi albina cu stuparul.

38 thoughts on “STUPARUL

  1. Sotul trebuie sa fie tare incantat de asa omagiu in versuri!
    Am cules si eu sa stii din mierea versurilor tale!

    „Lujer, frunză, fir de iarbă,
    Cupă, smoc sau disc de floare,
    Ar dori să găzduiască
    Albine culegătoare”

    Strofa mea preferata!

    • Darius, mulţumesc mult de tot pentru gândurile atât de frumoase pe care mi le aşterni. Iar mie mi-a plăcut ceea ce ai scris tu aici: ” Am cules si eu sa stii din mierea versurilor tale!” Mă bucur şi-ţi sunt recunoscătoare.

    • Este inginer dar … absolvent al „Politehnicii” ! Este doar o pasiune şi nici nu a accesat fonduri europene . Iubeşte atât de mult apicultura încât este în stare să dădăcească toţi începătorii!
      Mulţumesc mult pentru vizită şi gândurile bune.

  2. Din poză văd o adevărată stupină ce necesită multă grijă, muncă, care, cred că este răsplătită de pasiunea stupăritului. Foarte frumoasă această dedicație făcută soțului, cred că s-a bucurat din suflet. Toate cele bune și o seară frumoasă !

    • Da, este o stupină şi este chiar mai mare decât se vede aici. Când voi avea timp, voi pune o altă poză mai elocventă. Soţul a fost emoţionat de surpriză şi m-am bucurat nespus să-i simt plăcerea cu care a citit dedicaţia. Gânduri bune !

    • Simona, aici este doar o parte dintre stupi. Incă nu-i adusese pe toţi aici. La noi în familie stupăritul ca hoby, este transmis de trei generaţii încoace. Da, a fost nespus de bucuros. Nu se aştepta, mai ales că este iarnă.

  3. Frumos omagiu aţi adus soţului dvs, cel atât de pasionat de apicultură. Este o pasiune frumoasă şi aducătoare de mari satisfacţii. Cu mulţi ani în urmă, am stat şi eu pe lângă un om la fel de pasionat şi începusem să învăţ multe „secrete” de-ale albinăritului dar…. nu am perseverat şi am uitat multe. Dar îmi place mierea şi am învăţat-o şi pe Sara să iubească această minune dulce făcută cu mult sârg de micuţele gâze.
    Numai bine, doamna Aurora şi zile frumoase, alături de toţi cei dragi! 🙂

    • Activitatea în stupină este una dintre cele maiinteresante şi frumoase dintre toate îndeletnicirile aducătoare de beneficii. In primul rând fiindcă o stupină de regulă este în câmp sau la marginea pădurilor de salcâm sau tei, pe marginea lacurilor, oricum mai departe de locurile aglomerate, ceea ce înseamnă mai mult aer curat şi automat relaxare şi prospeţime, iar produsele stupinei sunt adevărate medicamente naturale pentru om. Mă bucur că Sara a îndrăgit mierea. O ajuta să crească frumos şi sănătos. Numai bine doresc şi eu întregii familii.

  4. Aloha din Maui, Hawaii! 🙂 acum doua zile, ne-am delectat cu nuci de macadamia caramelizate cu miere locala de la minunatele flori tropicale: pur si simplu divine! Sunt convinsa ca si nucile-nuci(sic!) sunt la fel de delicioase… 🙂 cum avem 11h decalaj cu Franta(deci 12h cu România!), aici e vineri-dim si peste câteva ore vom zbura spre Kauai(350kms), considerata cea mai salbateca si pitoreasca insula hawaiiana… gânduri pacifice bleu-turquoise, un sfârsit de saptamâna senin si pe curând! bisous, Mé’lani 🙂

    • Aloha! Indeasă buzunarele cu nuci de macadamia caramelizate şi prezintă-te urgent la mine pentru degustare! Nu uita să iei şi miere pentru a compara cu cea autohtonă!! Aştept! Cât priveşte gândurile pacifice bleu-turquoise, nu-i o surpriză fiindcă şi ochii tăi au aceeaşi culoare! probabil că a dat năvală oceanul în ochii tăi! Hai, vino!

  5. Draga mea, în primul rând mulțumesc pentru frumoasele comentarii, eu ți-am lăsat pe facebook unul, dar încă nu l-ai văzut, te așteaptă. Atât eu, cât și Enya mea, îți mulțumim sincer și din suflet pentru aprecieri și urări!
    Cât de frumoase sunt câmpurile noastre înflorite, melodioase, cu acel zumzet al harnicelor albine! Cât de verde și odihnitoare e natura la noi, mi-am dat seama mai mult decât oricând ilustrând Poezioarele tale mici (care vor apare, știu eu asta), dar și legendele românești, care au apărut deja și unde am constatat că toate se petrec în natură: fie în codru, fie pe câmpuri smălțuite cu flori, fie în poienițe, orie pe creste de munți, ori în lunci cu plopi și flori colorate, pe covor de iarbă de primăvară, sau poate în grădini pline de flori multicolore! Frumos mai e la noi, Auraș dragă!
    Dar să revin la poezia ta, pe care o citisem pe fb și care e cu adevărat un omagiu adus Omului de lângă tine, deosebit și merituos!
    Anul acesta va fi darnic cu voi, știu că că cel trecut n-a fost, dar albinuțele poate au nevoie uneori de odihnă, cine știe! Oricum, stuparul și așa și-a făcut bine treaba, ajutându-le și hrănindu-le. Este minunat să ai o asemenea relație cu albinele, e magic. Poate voi gusta minunăția odată cu lansarea cărții noastre (deja o spun cu teamă, eu am lansat alte trei cărți între timp…Dar dacă va fi să fie, va fi).
    Să vă dea Dumnezeu multă sănătate și să vă bucurați din plin de toate! 🙂

    • Mirela, mulţumesc mult pentru acest comentariu cât o postare. Am lipsit de pe internet, este adevărat, dar voi merge şi pe facebook imediat. Albinuţele… să sperăm că anul acesta ploile şi vremea rea, vor lua o pauză în timpul înfloririi salcâmului, teiului, florii soarelui şi atunci vom avea miraculosul elixir dulce al albinelor!
      Vă îmbrăţişez cu drag pe amândouă.

  6. ce frumos… minunat…
    stiu foarte bine ce insemna…
    tata este apicultor… asa ca vacantele-mi le-am petrecut cu stupii… pe la padurea de salcam… de tei… floarea soarelui… apoi florile de toamna… in special izma…
    amintiri de neuitat…
    succes sotului tau… un an dulce…

  7. Sper ca nu te-ai suparat cu ochelarii tai si Luza…eu glumesc Aura,poate ca uneori nu pica tocmai bine,nu-mi dau seama… e imaginatia de moment.
    Ca sa fie doamna supermiau impacata..i-am postat si o invitatie la dineu printr-o pictura(parca ar fi fotografie)…haha,,se vad mai mult oasele,daca nu se grabeste , carnita ioc,ca-l pap eu restul cat ai zice peste!
    Sper sa remarce,am fost totusi bun si i-am lasat si ei!
    De e cu ghearele la atac insa,ii las sa stie,doar oasele care se asorteaza cu ghearele!Asta ofera,asta ofer si eu din peste!
    Carne,sa-si puna pofta-n cui!
    Auzi la ea…recunoscatoarea!

    • Cum să mă supăr? Nici vorbă! M-a amuzat aşa cum mă amuză orice poveste despre Andaluza! Cât despre reacţia Luzei la vederea „darului-schelet” am scris la postul respectiv! Mi-a spus aşa, în taină că va pândi frigiderul tău şi când vei pune peşte în el, nu-ţi va lăsa decât oasele! ba mai mult! Tot ce se numeşte carne, indiferent de provenienţă o va mânca ea pe toată şi pe tine te face vegetarian, că vezi Doamne ştie ea nişte vrăji!

  8. Nu eram sigur ca (mai) sunt recunoscut de catre blog…
    Intotdeauna m-a impresionat stuparitul.
    In urma cu vreo 10 ani am facut ucenicie pe langa un stupar octogenar fost inginer sef, deci foarte exigent…
    Pe atunci fumam, iar albinele m-au atacat de cateva ori in zona ochilor. Am renuntat, i-am cedat batranului cei doi stupi cu care demarasem; el avea peste 40 de familii plus utilaje si accesorii…
    Acum, ca am trecut pragul de 60 de ani, iar venerabilul stupar este nonagenar, deci mai ingaduitor cu un fost „inginer de la planseta” ar putea incepe o frumoasa prietenie…
    Inca o data: sa aveti bucurii !

    • Daurel, este mult timp de când nu ai mai trecut pe aici şi m-am gândit că poezia pentru copii care a devenit „stăpâna” blogului meu, nu este în topul preocupărilor tale, dar mă bucur nespus că am găsit un subiect care să te readucă aici! Tocmai mi-ai dat ideea de a scrie despre albine! Şi Mulţumesc pentru urări!

  9. Pingback: Vorbe și parole (3) | Blog de Căţea

  10. Pingback: Vorbe și parole (4) | Blog de Căţea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *