Scăderea din trei în trei

arici

ARICIUL ŞI CĂŢEII

Scrisă de Aurora Georgescu

Doisprezece căţei mici
Se jucau cu un arici
Şi nu ştiu cum s-a-ntâmplat
Că ariciul i-a-nţepat !

Scheunând, trei au plecat,
Fiindcă s-au cam  supărat.
După ei –sau dus în fugă
Incă trei,  ca să-i ajungă.

Au rămas şase căţei
Inţepaţi ca vai de ei
Dintre care, iarăşi trei
S-au ascuns într-un bordei.

La joc mai erau doar trei,
Dar curând s-au dus şi ei.
Socotea ariciu-n gând
Şi din trei în trei scăzând:

– Doişpe, nouă, şase, trei…
Măcar unul dintre ei
Să fi stat aici pe loc!
Eu cu cine mă mai joc?

Câte raţe-au strănutat?

Într-o curte, două raţe
Se ceartă ca nişte caţe.
Alte două le privesc,
Deci sunt patru, nu greşesc.

Două ciugulesc prin vase,
Socotim şi ştim că-s… şase.
Încă două vin cum pot,
Le-adunăm şi-acum sunt… opt.

Răsturnând o buturugă,
Alte două vin în fugă
Ca-nceput o ploaie rece
Şi strănută toate …zece!

Acum ştiu şi eu ca voi
Să număr din doi în doi:
Doi, patru, şase, opt, zece…
Sigur, nimeni nu mă-ntrece!

Intâmplare cu un pitic

În pădurea fermecată,
Printre rugi cu frunza lată,
Un pitic cu fes şi blugi
Găsi zece buturugi.

Bucuros de-aşa-ntâmplare
Se-aşeză pe cea mai mare
Şi de-atâta mulţumire
Vru iar să le numere:

-„Una ici şi-alta colea
Două chiar în stânga mea,
Iar în faţă ca la teatru,
Rânduite mai stau patru.

Incă una mai încolo…
Vai de mine… sunt doar nouă!
Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-am greşit la socotit?

Când le-am găsit erau zece!
Ce minune se petrece?”

Tare s-a mai supărat!!
Iar şi iar le-a numărat,
Până a-nceput să plouă,
Dar degeaba! Ieşeau nouă!

Sări jos şi vru să plece,
Dar… ciudat! Acum sunt zece!

Misterul l-a dezlegat,
Când singur a constatat,
Că pe-aceea de sub el,
Nu o număra de fel!