DU-TE IARNĂ MERGI LA POL Miercurea fără cuvinte

CARMEN  ştie mai multe , fiindcă ea ne-a recomandat tăcere miercurea!!

Dintre frunze ruginite
De viscole răvăşite,
Scuturând din clopoţel
S-a ivit un ghiocel.

Curios în jur priveşte
Şi nu ştie de greşeşte:
Nu e iarbă, nu sunt flori
Şi de frig îl trec fiori .

– Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-n iarnă am nimerit?
Ia s-o sperii eu niţel,
Că mi-s tare voinicel :

– Ce mai stai iarnă geroasă?
Ia mai du-te tu acasă!
Mergi la Pol unde ţi-e locul,
Că vreau să arunc cojocul!

Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA


Zi de iarnă geruită,
Cu zăpadă troienită
Şi cu viscol în rafale
Spulberând totul din cale.

Vu-u-u! Vântul vuieşte
Şi se-nfoaie nebuneşte
Prin livada troienită
Şi coroana zdrenţuită.

Sub suflarea-i îngheţată,
Tremură natura toată.
Pe o vreme aşa barbară,
Nimeni nu mai stă afară.

Doar o cioară zgribulită,
Ghemuită pe-o răchită,
Neagră ca o piază rea,
Croncăne a iarnă grea.

CARMEN are mai multe poveşti  tăcute !

MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE Excroco-milogo-amorosso!

Excroco-milogo-amorosoo!

Ştie că nu e locul lui,
Sus în vârful patului,
Dar la fel ca un artist
Mă priveşte aşa de trist
Încât garda o las jos
Şi îl mângâi afectuos!
Doar atât i-a trebuit!
Dintr-un salt nesăbuit,
A ajuns pe capul meu.
Pălărie … sau trofeu,
Dar de fapt… căţelul meu!

Oricum,  CARMEN    ştie ce caută el în pat, la şedinţă foto, într-o zi de miercuri!