Un ghem ciudat


Merg pe stradă liniştit
Şi observ că-s urmărit.
Intorc capul şi – ciudat-
Văd un ghem cam scămoşat.

Mă aplec să văd mai bine
Ce se ţine după mine.
Să nu-i fie de deochi,
Ghemul ăsta are ochi,

Are nas, are şi bot!
Ooo!Da-asta-i prea de tot:
Uite-acolo, fix la spate
O codiţă-ntr-una bate!

Ce să fie? Ce să fie?
Nu cumva e jucărie?
Nuuu! Misteru-i dezlegat
Fiindcă ghemul… a lătrat!

ANDALUZA MÂŢA MELOMANĂ

Andaluza, mâţa melomană
Andaluza, mâţa melomană

   Pentru nepoţelul lui Modart, cel care a “năşit”  această mâţă melomană numind-o Andaluza, câteva versuri :

Miau-miau-miauuuuu!
Am prins un şoarece şi vreau
Să cânt, că-s bucuroasă
De pradă-aşa gustoasă.

Miau-miau-miauuuu!
Concert am să vă dau!
In miau îmi iau avânt,
Dansez pe loc şi cânt.

Sunt mâţa Andaluza
Şi muzica mi-e muza.
Sunt mâţa melomană
Cu bot, mustăţi şi blană!

Cine a luat smântâna?

I-am spus mamei, ieri senină:
-Nu mai e deloc smântână!
Azi un hoţ cred c-a venit
Şi borcanul l-a golit.
 
Mama m-a privit deodată
Cu ochi mari, de cer senin:
-Spune-mi mie dragă fată
Nu cumva tu minţi puţin?
 
Şi avea pe chip lumină
Şi-un surâs atât de cald
Că am spus: eu sunt de vină
Fiindcă mâţa-am săturat.
 
Şi mămica mea cea dragă,
S-a-ncruntat, dar pân-la urmă
M-a iertat şi m-a pupat
Fiindc-am spus adevărat!