Moşuleţii complotişti

Sunt  nervos de nu mai pot,
C-am simţit mare complot.
Moş Ene vrea să ne-adormă
Când Moş Nicolae toarnă
Dintr-un sac plin cu de toate
Bomboane şi ciocolate,
Iar la unii-o nuieluşă,
În pantofii de la uşă.
Dar acum, fiindc-am aflat,
Voi sta treaz neapărat,
Să-l văd pe Moş Nicolae
Venind prin zapezi sau ploaie,
Să ne dăruiască-n noapte
Şi pe merit şi ce poate!
Dar ce am? Mi-aşa de somn!
– Moş Ene, nu vreau să dorm.
Vine Moşul pe la gene…
– Nu te mai juca, Moş Ene!

In aşteptarea lui Moş Nicolae

Azi nu am mers la plimbare.
Cât a fost ziua de mare,
Am lustruit şi-am spălat,
Tot ce-aveam de încălţat:

Papucei, pantofi şi ghete,
Le-aşezai pe îndelete,
Lângă uşă-n holul mare .
Moş Nicolae le vede oare?

Fiindcă-n noaptea asta, Moşul,
După ce-a cântat cocoşul,
Duce pe la fiecare,
Dulciuri şi jucărioare.

Copiilor buni le-aduce
Bomboane şi turtă dulce,
Şi cui e neascultător,
Nuia-i pune-n pantofior.

Dar de-or fi murdari pantofii
Ţi-i confundă cu cartofii,
Şi-i aruncă la gunoi,
Cât ai zice: unu-doi !