Alfabetul in versuri Litera F

A, B, C, D şi acum… apare F

Cum e F ? E ca o coasă.
Tunde iarba lângă casă.
F-ul dacă nu ar fi,
Câte oare ne-ar lipsi?
Nu am avea furculiţe
Şi nici fete cu fundiţe,
Ferestre, foarfeci si fragi,
Nici filmele cele dragi,
Fazani, fluturaşi şi flori!
Aoleu! Mă trec fiori…
Frunzele foşnesc, mi-e frică!
Dacă vine o furnică
Şi mă pişcă ?
Ei şi ce? E-aşa de micăăă….
Bun e F-ul! Las-să fie
Chiar şi la o farmacie!

Alfabetul în versuri – litera B –

 

După A, în alfabet
Vine B cu pas încet.
Parcă ar fi greier borţos
Nici urât, dar nici frumos.
Cu B începe cuvântul ban,
Broscuţă, barză şi borcan,
Buburuză şi bondar
Hai cu B în insectar.

Pentru cine-i vorbăreţ,
Ii propun un textuleţ.
Să vedem cine-l citeşte
Repede şi nu greşeşte:
Barbu cu barda bradul lovea
Bradu-n baltă brusc cădea
Şi-o broscuţă speria.

Alfabetul în versuri – litera A

LITERA A

Când ne naştem fiecare
Spunem A în gura mare!
A-A-A ! Ce mai răsunet!
Se aude – deci e sunet.
Îl numim sunetul A.
Dar, de-l desenăm colea,
Devine litera A.
Parc-ar fi un vârf de casă
Cu un geam şi o terasă.
Dacă vreau să mă şi joc
Îi găsesc lui A un loc.
Am să-l pun chiar la-nceput
În cuvântul aşternut,
An, arici, albină, arc,
Astru, avion şi ac,
Sau îl scriu de două ori
In cuvântul dansatori.

Uite, vezi că nu e greu?
De-acum să înveţi mereu!

Alfabetul în versuri Litera C

catelus si mite 002
A si B le ştiu de-acum.
Dar ce imi apare-n drum?
O trăsură cu doi cai
Şi în ea un C, dar vaaai!
Mă uit la C şi-mi este milă:
O fi cocoaşă de cămilă?
Sau poate e un covrigel
Din care a mâncat niţel
Împins de foame un căţel?
Aşa e! Sigur! Că are un miros…
Cum nu se poate mai frumos
Fiindc-acest C este şi-n cozonac
In carne, caşcaval, clătite şi colac.
Doamne! Câte s-au adunat!
Oare Grivei din toate a muşcat?
Să fie C, bun de mâncat?