Da, duminică la ora 22 mi s-a născut un nepoţel. Îi spun bune venit pe lume, să fie sănătos şi să crească mare, să ajungă şi el bunic!
Fără pretenţia de a da statut de poezie, am sa scriu – cum altfel decât în versuri? -câteva intuite impresii de nou nascut :

Ora 22, 27 septembrie 2009
Deşi e toamnă, nici gand să plouă.
Luna peste oraş razele şi-a nins
Şi stelele pe boltă, făclii s-au aprins.

Lumea toată îmi pare sărbătoare
Să-ntâmpine cum se cuvine-o floare,
O floare de copil, un băieţel,
Un pui de om, blonduţ şi frumuşel.

„Oa-oa-oa! V-anunţ că am sosit!”
Strigă puiţul, privind în jur uimit.
„Până ma dumiresc, mai stau cu mama
Să văd şi eu cam cum stă treaba.

Dar ce frumoasă e! Ce ochi albaştri!
Sunt luminoşi asemeni unor aştrii.
Şi ce sân cald! Miroase a lăptic!
Ia aşteptaţi! Veau să mai sug un pic.

Dar uite lângă mami e înc-un băieţel.
Nici că pot crede ce mult semăn cu el!
Aa! E frăţiorul meu, e Tavi, spune mama.
Oa! Cât mă bucur! Oaaa! Pe toată gama.

Cine mă ia în braţe? Cine-i aşa vânjos?
Desigur că e tata, că prea e serios!
Dar ce zic eu? Că s-a emoţionaaaat….
Şi eu, n-am spus nimic, doar am cântat!

Oa-oa-oa! C-atât ştiu eu să zic.
Ce? Nu vedeţi căt sunt de mic?
Ba nu, mai ştiu că mă numesc
Mihai-Mădălin şi … am să cresc!”

Aşa să faci: să creşti mare!