Azorel vrea să necăjească un pisoiaş

Singur, pe un ger cumplit,
Un pisoiaş zgribulit
Păşea-ncet pe un trotuar
Transformat în patinoar.

Dintr-o curte, Azorel
Alergă direct spre el
Cu gând să îl necăjească,
Iar el să se încălzească.

Cum stătuse în culcuş,
Nu ştia că-i lunecuş
Şi după doi paşi de fugă
Se lovi de-o buturugă.

Stele verzi i-apar în faţă,
Vede totul ca prin ceaţă,
Cade-n bot şi cade-n coadă,
Labele i se înnoadă…

Se ridică şi iar… buf!
Pupă gheaţa cu năduf!
Privind scena, mâţul mic
Chiar nu priceapea nimic:

-Ce cauţi Azor pe jos?
Ai pierdut cumva vreun os?
Să te-ajut? Te rog frumos!
– Mulţumesc! e de prisos!

Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA


Zi de iarnă geruită,
Cu zăpadă troienită
Şi cu viscol în rafale
Spulberând totul din cale.

Vu-u-u! Vântul vuieşte
Şi se-nfoaie nebuneşte
Prin livada troienită
Şi coroana zdrenţuită.

Sub suflarea-i îngheţată,
Tremură natura toată.
Pe o vreme aşa barbară,
Nimeni nu mai stă afară.

Doar o cioară zgribulită,
Ghemuită pe-o răchită,
Neagră ca o piază rea,
Croncăne a iarnă grea.

CARMEN are mai multe poveşti  tăcute !

POLEIUL Life in pictures

Nu ies din coteţ, e polei!
Fiindcă sunt căţel isteţ,
Astăzi nu ies din coteţ.
Este gheaţă peste tot!
Fac un pas – cad în bot,
Rău de tot!

Prin ogradă îmbufnate,
Văd doar raţe crăcănate,
Incercând să mă convingă
Că poleiul pot să-nvingă,
Dar cad late!

Nici măcar nu mă amuz!
Ba chiar le-am strigat ursuz:
– Dacă nu e dat cu sare,
De ce mergeţi la plimbare,
Haimanale?

Mrrr! Nici măcar n-au aprobare!!

Costin  e cel care ne-a pus la treabă!

Grivei şi gerul

Baba-Iarna a venit
Cu îngheţ şi ger cumplit.
Iarăşi ninge viscolit
Peste sat.

Ar ieşi copii la joc,
Dar e frig şi în cojoc.
Tot mai bun este un loc
Lângă foc.

Doar Grivei mai stă afară
Şi când luna o s-apară,
Va lătra-o a mia oară
Într-o doară!

– Mârrr! Ce frig este în cuşcă!
Sare-n sus ca tras din puşcă
Şi de-o prinde geru…îl muşcă!
Prea l-a supărat!