Cuţu mic şi lecţia de viaţă

catel

Intr-o zi cu ger cumplit,
Un căţel s-a rătăcit
Şi-ntreba scâncind uşor:
-Nu-mi dă nimeni ajutor?

Mulţi nu l-au luat în seamă,
Numai un motan de treabă
S-a oprit, l-a mângâiat
Şi povestea i-a aflat.

– Hai cu mine!Vom căuta
Pe tatăl şi mama ta.
Toată ziua-au hoinărit
Şi-abia seara i-au găsit.

Bucuros, dulăul tată
Răsplăti motanu-ndată,
Uitând vrajba ce o ştiţi
Dintre câine şi pisici.

Bucuros , dar şi mirat
Cuţu mic a întrebat:
-Tu motanul răsplăteşti?
Eu credeam că-l fugăreşti!

-Dar motanul te-a adus!
La bine, cu bine am răspuns!
In viaţă să fii corect,
Ce e drept, rămână drept.

Că ţi-e drag sau ţi-e duşman,
Că-i  amic sau adversar
Fapta bună  răsplăteşti.
Fapta rea s-o pedepseşti.

Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

DSC04232
IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.

Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.

Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!

Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.

Azorel

Plictisit rău, Azorel
Urmărea un brotăcel,
Care neavând ce face
Sărea vesel prin băltoace.

Luuung oftează Azorel:
– M-aş juca şi eu ca el,
Dar mă ud pe labe tare
Şi mă ceartă coana -mare!

-Totuşi soluţie ar fi
Dacă ghete mi-aş găsi!
Şi porni la căutat
Pe la uşi şi pe sub pat…

Casa toată e pe dos!
Totul e cu susu-n jos,
Dar Azor e fericit:
Ce de ghete a găsit!

O lăbuţă – o ghetuţă!
O priveşte: Ce drăguţă!
Şi-ncă trei le-a pus la fel!
Cine mai este ca el!

Sare-n sus şi dă să fugă
Brotăcelul să ajungă…
Dar de cum făcu un pas
Crăcănat căzu în nas !

Mârâie şi se smuceşte
Cade-n bot, se tăvăleşte…
Uf! Că tare sunt nărod!
Sunt prea mari! Să le mai rod!

Hm! Surpriză! Ce gustoase!
Ghetele-astea parcă-s oase!
-Ce aromă! Ce plăcere!
Asta da petrecere!

Ce să caut în băltoacă,
Când am dat de aşa joacă?
Eu sunt câine, nu broscoi
Să mă zbengui în noroi!

Avem nevoie de prieteni

http://sorisomail.com/email/128637/nao-ha-animais-maus.html

Motănelul obosit
S-a culcat şi-a adormit.
Vrăbiuţa  nu-i dă pace,
Fiindcă-ar vrea ca să se joace.

– Motănel! Mă plictisesc!
Tare-aş vrea să te trezesc!
– Miau-miau-miau! Cine mă scoală?
Vrăbiuţa? Ce-ndrăzneală!

Aş putea să te mănânc
Şi-apoi din nou să  mă culc!
Dar… de ce să îţi fac rău?
Cred că e bun gândul tău!

Prietenu-i bun mereu
Şi la bine şi la greu!
Oricât ar fi el de mic
Tot e de-ajutor un pic !