Un căţel curios

Curios din cale-afară
Un căţel micuţ de ţară,
Întreba dulăul-tată
De-i la fel în lumea toată,

Fiindcă auzise el
Cum că într-un orăşel,
Oriunde priveşti pe stradă
Câinii au covrigi în coadă.

Se zburli dulăul tot,
Dându-i una peste bot:
– Tare prostănac mai eşti
De crezi astfel de poveşti!

Leneşul când e flămând
Şi de muncă n-are gând,
Crede că în altă parte
Îl va duce altu-n spate!

Vrei covrigi? Ai să-i găseşti
Oriunde ai să munceşti.
Dacă nu-ţi vei face treaba,
Nimeni nu-ţi va da degeaba!

Ionel şi toba lui

Ionel primi o tobă
Bum. bum, bum
Bum ta-ra-ta-tum!
Şi nu mai auzi o vorbă
De atât bum-bum.
Bum ta ra ta tum!

Toată ziua-auzi prin casă
Bum bum bum
Şi pe hol şi chiar la masă
bum ta ra ta tum
De-ţi bubuie în ureche
Bum bum bum
Ca un ţârâit de streche !
bum ta ra ta tum!

Sar pisicile năuce
Miau-miau-miau
Ar fugi şi s-ar tot duce
Miau-miau-miau
Miau-miorlau,miorlau!

Bunicuţa dă să fugă
Şontâc, şontâc, şontâc
Toba parcă dă să-mpungă.
Bum bum bum
Bum ta ra ta tum

Orişiunde se ascunde
vai vai vai
Numai toba se aude !
Bum bum bum
Bum ta ra ta tum

Chiar viteazul Azorică
Ham, ham, ham
S-a ascuns sub pat de frică
Ham- ham-ham-
Mâr şi ham ham ham !

Dacă-o prinde o face praf
Mâr, mâr mâr
Şi-o -nghite cu pilaf
Cleaf, cleaf ,cleaf
Să se liniştească casa
Şi să îi priască masa!
Aha! Aha! Aha!
Ha-ha-ha-ha-ha!

FAMILIA

In ajutorul educatoarelor ce trebuie să discute cu micuţii din grădiniţă despre ce este FAMILIA, am scris poezioara de mai jos.

Mama, tata şi cu mine,
Fratele şi sora mea:
Aceasta-i FAMILIA.
Toţi avem acelaşi NUME,
Fiecare un PRENUME.
Stăm cu toţii într-o casă,
Şi mâncăm la- aceeaşi masă.
Împreună tot mereu
Şi la bine şi la greu,
Că dacă suntem uniţi
Suntem tare fericiţi !

O comentatoare, Nuşa, educatoare la o grădiniţă din judeţul Călarasi, a lăsat la comentarii o poezie pe al cărei autor nu îl cunoaşte, dar după cum afirmă, este o poezie care a circulat din generaţie în generaţie la grădiniţă. Plăcându-mi foarte mult o postez mai jos , iar dacă cineva cunoaşte autorul să ni-l spună:

Mi- aduc aminte,
Că-n dulap aveam odată
Un pacheţel de ciocolată.
Tata a vrut să ia o fărâmiţă,
Dar mama i-a spus:
Nu, că-i pentru fetiţă!
Ce ,pentru tine-am cumparat?
Tata a râs şi nu s-a suparat
Atunci am impărţit pachetul-n trei
Să mănânce şi părinţii mei
Când am să cresc ,am sa le-aduc de toate,
Căci ii iubesc cum nici nu se mai poate!
Dar câte-o dată nici n-aş vrea să cresc
Căci ştii: atunci şi ei îmbătrânesc.

Fularul


Intr-o zi de dimineaţă,
Lăbuş , câine pus pe harţă
Găsi -n curte un fular
Pierdut de un copil hoinar.

Nu-l vrea nimeni? N-are haz!
Cui să-i facă in necaz?
Chiar atunci trecea Grivei.
-Hei, am un fular, nu-l vrei?

Bucuros de întrebare,
Grivei vine-n goana mare
Drept cu botul în fular,
Insă… trage în zadar.

Ham-ham, păi nu mi-l dai?
Ha-ha-ha! Ai vrea să-l ai !
Să ţi-l dau, nici nu visez,
Te-am chemat să mă distrez.

Şi-amândoi înfuriaţi
Trag fularu-ncrâncenaţi,
Mârâie şi strâng din dinţi
Parcă şi-au ieşit din minţi,

Se zburlesc, se-ncordează,
Şi nici unul nu cedează.
Tocmai când e lupta-n toi
Se iveşte… un cotoi.

Ce fular şi ce dispută?
Au uitat de tot de luptă
Si-au ţâşnit după cotoi…
Da-l pierdură în zăvoi!