OMIDA

omida

OMIDA

O omidă mare, grasă,

Gândind că-i mândră crăiasă

Îşi făcuse un palat

Intr-un măr foarte înalt.

 

Curând, puse stăpânire

Pe tot pomul şi-n neştire

Ronţăia frunze şi muguri

Şi crenguţe, rânduri-rânduri.

 

Se făcuse şi mai grasă,

Mai urâtă, mai păroasă

Şi-n timp ce pomul striga

Să-l ajute cineva,

 

Omida se tot fălea

Mândră de isprava sa:

– Ia priviţi ditamai mărul

Cum l-am ros cu dinţişorul!

 

Dar nici nu sfirşi de zis,

Că lumina i s-a stins,

Fiindcă-n zbor o rândunică

O-nghiţi ca pe-o furnică!

Alfabetul în versuri Litera O

A,Ă,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N… şi-acum se rostogoleşte O

Seamănă cu-n ou, aşa tare, un ou jpg
Încât crezi că-i de mâncare.
Când colo cu el doar scrii
Copiilor poveşti hazlii:

Doi ortaci s-au ospătat
La o cârciumă din sat.
Omidoi -obraznicul
Le-a stricat tot praznicul
Fiindc-n oale a intrat
Si-n orez s-a strecurat.
Ospatarul oropsit
Alt ospaţ le-a oferit,
Cu fripturi şi cu ardei
Numai să scape de ei.

********

Oana, fata cu codiţe,
Are-acasă opt oiţe
Cu blăniţa ondulată
Ocupând ograda toată.
Când se urcă pe coteţ
Ţi se face părul creţ.
Iar când behaie, măi frate,
Ai ofta o zi şi-o noapte
Că oriunde te-ai afla
Zbiară în urechea ta.