Radu, Cîrstea Ratzone

carte de poezie

Deşi blogul meu este destinat scrierilor pentru copii, astăzi voi face o excepţie fiindcă aseară am primit prin poştă două cărţi de poezie „Sunt un gunoi, sunt un nimic” şi „Ocean de nimicuri” scrise de Radu Cârstea Ratzone…

… din păcate, nu-l cunosc personal. Ştiu doar că este un blogger cu mult talent literar http://ratzone.wordpress.com şi  – aşa cum lasă să transpară dintre cuvintele lăsate pe blog – un om deosebit pe care ţi l-ai dori prieten, conştientizând că la un eventual drum greu nu te va abandona niciodată.

De citit -din lipsa timpuşlui, că de, omul mai şi doarme!) nu am citit decât pe cea cu titlul ” Sunt un gunoi, sunt un nimic”, o carte de poezii al cărui mesaj este transmis nu cu ajutorul figurilor de stil dulcege ci prin metafore cu înţeles profund, grav, zguduitor uneori.

Dacă mintea nu-ţi este în stare să înţeleagă puterea cuvântului dincolo de sensul dat strict de DEX, şi nu-i poţi atribui sensuri date de tot cuvinte ce alcătuiesc câmpul semantic, atunci cititorule, nu deschide cartea fiindcă n-ai să înţelegi nimic. N-ai să înţelegi aşa cum mulţi n-au înţeles mesajul extraordinar al coperţii. Cred că mai inspirat de atât nici nu putea fi: cu barca în derivă plutind printre gunoaie, un om perfect vertical întoarce spatele nimicniciei şi îşi fixează reperul dincolo de gunoaie, chiar dacă cerul este sumbru, cenuşiu. Manşetele cămăşii îi sunt imaculate, semn că mâinile lui sunt curate. Poate este înfrânt, dar doborât, niciodată, ştiind că DACĂ „SUNT UN GUNOI, SUNT NIMIC!” ceea ce de fapt constituie esenţa poeziilor acestui volum. Este poziţia omului hotărât să meargă înainte, dincolo de ce se întâmplă. Vei găsi în poezie întreaga plajă a sentimentelor şi trăirilor umane, agresiv de reale . Este viaţa însăşi cu tot ce oferă pe plan emoţional frumos sau urât, trist sau optimist, urât sau frumos, dezamăgiri, împliniri sau speranţe. Şi chiar dacă predomină un oarecare pesimism , este că de fapt… aceasta este oglinda societăţii de azi.
Titlul, coperta şi conţinutul cărţii, formează un tot unitar completându-se admirabil în acelaşi mesaj.

Felicit autorul şi recomand cartea, tuturor iubitorilor de poezie . Citiţi poeziile, meditaţi asupra lor şi cu siguranţă veţi dori să schimbaţi ceva în viaţa dumneavoastră, categoric în sensul bun!

Cântec femeiesc (de Adrian Paunescu)

  Fiindcă este ziua femeii şi sunt mult prea multe de spus, am gândit că poezia aceasta, care mie imi place foarte mult, va spune mult mai mult decât aş fi reuşit eu.

> Asa e mama si a fost
> bunica
> Asa suntem femei langa femei
> Parem nimic si nu-nsemnam nimica
> Doar niste ele ce-i slujesc pe ei.
>
>
> Ei neglijenti, iar ele foarte calme
> Ei incurcand ce ele limpezesc
> Ei numai talpi si ele numai palme
> Acesta e destinul femeiesc.
>
> Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
> Nimic maret, nimic impunator.
> Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
>
> Pun lucrurile iar la locul lor.
>
> Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
> Si pentru care plata nici nu cer
> De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
> Ar fi ajuns si dincolo de cer.
>
> Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
>
> Ba strica mult si ele-ndreapta tot
> Si de aceea nimeni nu le crede
> Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.
>
> Asa e mama si a fost bunica
> Si ca ele maine eu voi fi.
> Ce facem noi, femeile? Nimica,
> Decat curat si
>  uneori copii.
>
> Suntem veriga firului de ata
> In fiecare lant facut din doi
> E greu cu noi femeile in viata
> Dar este imposibil fara noi….
>

>
>

Omul de zăpadă

  Din postarea de acum câteva zile, „Visul Luciei”, am desprins versurile de mai jos, pe care le-am mai aranjat puţin, astfel încât să dau posibilitatea de a citi o poezie despre un om de zăpadă, si celor care nu au rabdare să citeasca mai mult.

Eu sunt omul de zăpadă              
Şi sunt viu.Cine să creadă?
Ochii mei sunt doi tăciuni,
Dar te-asigur că sunt buni.

Ardei este nasu-n vânt,
Dar şi eu pot să strănut.
Iar cu gura desenată
Pot vorbi şi noaptea toată.

In cap port mereu castron
Pentru vrăbii, bun de tron.
Şi de plouă nici că-mi pasă
Sub castron sunt ca în casă.

Am, picioare sub halat
Şi le mişc cum s-a-nserat
Cand copiii s-au culcat
Şi mă duc la colindat.

Alfabetul în versuri Litera O

A,Ă,B,C,D,E,F,G,H,I,Î,J,K,L,M,N… şi-acum se rostogoleşte O

Seamănă cu-n ou, aşa tare, un ou jpg
Încât crezi că-i de mâncare.
Când colo cu el doar scrii
Copiilor poveşti hazlii:

Doi ortaci s-au ospătat
La o cârciumă din sat.
Omidoi -obraznicul
Le-a stricat tot praznicul
Fiindc-n oale a intrat
Si-n orez s-a strecurat.
Ospatarul oropsit
Alt ospaţ le-a oferit,
Cu fripturi şi cu ardei
Numai să scape de ei.

********

Oana, fata cu codiţe,
Are-acasă opt oiţe
Cu blăniţa ondulată
Ocupând ograda toată.
Când se urcă pe coteţ
Ţi se face părul creţ.
Iar când behaie, măi frate,
Ai ofta o zi şi-o noapte
Că oriunde te-ai afla
Zbiară în urechea ta.