Pleacă iarna din zăvoi

baba

Pleacă iarna din zăvoi
Călare pe măturoi
Târând zdreanţă-n urma sa,
Zăpada şi vremea rea.

Ghiocelul bucuros
Că a dat cojocul jos,
Vine chicotind de zor
Ţopăind într-un picior.

Pune degetele-n gură
Şi cu o fluerătură
Îi aduce-n pas vioi
Pe toţi fraţii, în zăvoi.

Vin şi flori şi fluturaşi,
Gâze, păsări, iepuraşi
Şi-ntr-o clipă veselia
A cuprins toată câmpia!

DU-TE IARNĂ MERGI LA POL Miercurea fără cuvinte

CARMEN  ştie mai multe , fiindcă ea ne-a recomandat tăcere miercurea!!

Dintre frunze ruginite
De viscole răvăşite,
Scuturând din clopoţel
S-a ivit un ghiocel.

Curios în jur priveşte
Şi nu ştie de greşeşte:
Nu e iarbă, nu sunt flori
Şi de frig îl trec fiori .

– Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-n iarnă am nimerit?
Ia s-o sperii eu niţel,
Că mi-s tare voinicel :

– Ce mai stai iarnă geroasă?
Ia mai du-te tu acasă!
Mergi la Pol unde ţi-e locul,
Că vreau să arunc cojocul!