IARNĂ GREA
Norii adunaţi grămadă
Scutură fulgi de zăpadă,
Imbrăcând natura toată
Intr-o mantie curată.
Pomii crengile-şi apleacă
Sub poveri de promoroacă
Şi aşa de nea albiţi
Par să fie înfloriţi.
Pe un stâlp de telegraf
Croncăne o cioară grav
Supărată că sub cer
Nu e loc decât de ger!
Jumătate îngheţat,
Azor latră-nfuriat
Un străin ce stă-n livadă!
Dar… e omul de zăpadă.
Ce mă fac? Am o problemă
Şi sunt în mare dilemă.
Azorel iar a cărat
Pantofiorii mei sub pat,
Şi-o să mă fac de ruşine
Dacă astă seară vine
Moş Nicolae la mine
Cu dulciuri şi mandarine.
Eu la uşă n-am de fel
Nici măcar un papucel!
Dar îi pun din nou pe prag
Şi pe Moş l-aştept cu drag,
Iar pe domnul Azorică
Îl închid în curtea mică
Şi-am să-l rog pe Moş, frumos
Să-i lase şi lui un os!
Iarna tare-mi place mie
Şi-o primesc cu bucurie,
Că vine cu sărbători
Şi cânt de colindători.
Cu zăpadă mult mă joc
Cu copiii la un loc.
Ne trântim şi facem buuuf!
Dar parc-am cădea în puf.
Veselia e cu noi,
Veselia suntem noi!
Că e frig sau că e ploaie,
Tot vine Moş Nicolae
Şi fiindcă sunt copil bun,
Imi aduce tot ce-i spun:
Bombonele în papuci
Şi-n ghetuţe fructe dulci.
Plictisit rău, Azorel
Urmărea un brotăcel,
Care neavând ce face
Sărea vesel prin băltoace.
Luuung oftează Azorel:
– M-aş juca şi eu ca el,
Dar mă ud pe labe tare
Şi mă ceartă coana -mare!
-Totuşi soluţie ar fi
Dacă ghete mi-aş găsi!
Şi porni la căutat
Pe la uşi şi pe sub pat…
Casa toată e pe dos!
Totul e cu susu-n jos,
Dar Azor e fericit:
Ce de ghete a găsit!
O lăbuţă – o ghetuţă!
O priveşte: Ce drăguţă!
Şi-ncă trei le-a pus la fel!
Cine mai este ca el!
Sare-n sus şi dă să fugă
Brotăcelul să ajungă…
Dar de cum făcu un pas
Crăcănat căzu în nas !
Mârâie şi se smuceşte
Cade-n bot, se tăvăleşte…
Uf! Că tare sunt nărod!
Sunt prea mari! Să le mai rod!
Hm! Surpriză! Ce gustoase!
Ghetele-astea parcă-s oase!
-Ce aromă! Ce plăcere!
Asta da petrecere!
Ce să caut în băltoacă,
Când am dat de aşa joacă?
Eu sunt câine, nu broscoi
Să mă zbengui în noroi!