De atâta hoinărit,
Ursuleţul obosit
S-a culcat şi-a adormit.
Dar deodată, în ureche
I-a ţipat, de rea, o streche.
Strigă ursul speriat:
-Aoleu! Ce s-a-ntâmplat?
Tată-ursu, ajotoooor!
– Ha-ha-ha! Eu râd să mor!
Zice strechea cea năroadă
Şi îi sare fix sub coadă.
Sare ursu-ntr-un picior
Scărpinându-se de zor !
– Nu ai milă nici un pic !
Tu nu vezi cât sunt de mic?
Oare ţie ţi-ar plăcea
Să te-atace cineva
Şi fără să ai vreo vină,
Să îţi caute pricină?

Revin la această postare fiindcă am primit două sugestii: una de la Sorin care îmi propune să pedepsesc totuşi strechea şi ţinând cont de aceasta, pentru cei care vor acest final, adaug o ultimă strofă, gândind că totuşi micuţii cititori vor găsi şi alte metode pentru ca strechea cea rea să fie pedepsită:

Când râdea strechea mai tare
Uite-aşa din întâmplare,
O cioară în zbor veni
Văzu strechea şi-o-nghiţi!

Fireşte, ursuleţul a adormit imediat, fericit, dar nu mai pun în versuri şi asta fiindcă atunci nu ar mai avea copilul cu ce sâcâi pe cel care îi citeşte!
Şi o a doua sugestie, primită de la Zina, care mi-a dat ideea de a explica ce este o streche. Deci:
STRECHEA ESTE O INSECTĂ DE MARIMEA UNEI ALBINE (uneori mai mare) CU CORPUL PĂROS, NEGRU SCLIPITOR ŞI ESTE FOARTE VATĂMĂTOARE PENTRU ANIMALE PENTRU CA ISI DEPUNE OUĂLE SUB TEGUMENTELE ACESTORA. Unii îi spun TĂUN dar diferă de acesta.