MĂRUL ŞI ANOTIMPURILE

 
Intr-un coş, mai multe fructe,
Spuneau vrute şi nevrute.
Fiecare povestea
Intâmplări din viaţa sa.
 
Zice mărul Ionathan:
-Mie-mi trebuie un AN
Să ajung aşa frumos
Mare, roşu şi gustos:
 
-PRIMÂVARA, sunt o floare
Albă şi mirositoare. 
-VARA mângâiat de soare
Cresc din ce în ce mai mare.
-TOAMNA mă roşesc  mai bine
Şi pot hrăni pe oricine.
Sunt cules şi aşezat
In cămară la păstrat.
-IARNA plin de vitamine,
Fac copiilor mult bine
Şi pe toţi ce-mi sunt amici
Îi fac din pitici , voinici !

Printre munti

  Imi place şi nemărginirea mării cu valurile ei înspumate, dar dacă este să aleg intre mare şi munte, fără să stau pe gânduri, aleg muntele. In faţa măreţiei masivelor muntoase mă plec cu inchinăciune şi sunt fericită de câte ori paşii mă poartă pe cărările umbrite de brazi . Imi place să cred că si muntii mă iubesc, ba chiar cred cu tărie, mai ales de cănd m-au întâmpinat  desenând pe cer cu rasuflarea lor , o inimă imensă plutind pe un norişor:

Brazii  freamătă simţindu-mi bucuria revederii:

râurile îmi spun grăbite poveştile culese in timpul în care nu ne-am văzut:

 O multime de indicatoare turistice mă pun în încurcătură: ce traseu o fi mai frumos? Pe care să îl aleg? Pe toate… pe rând!

  Fiecare loc îmi oferă imagini de neuitat! Priviţi:

   Florile printre care am mers mi-au povestit câte inimi au cucerit. Vă las să  alegeţi pe cea mai convingătoare:

sau poate aveţi altă preferinţă:

aşa?

sau aşa?

dar acestea?

şi dacă nu v-aţi hotărât încă, vă ofer eu:

cu toţi stropii mei de suflet, de aici, din inima munţilor: