Această scenetă, a fost scrisă la rugămintea unei comentatoare-educatoare Nuşa, pentru a o folosi la categoria de vârstă 3-5 ani.
Personajele in ordinea apariţiei:
– mama ursoaica
– micul ursuleţ
– iepuraşul
– vulpişorul
– lupul
– veveriţa
– corbul
– bursucul
– mama vulpe
– mama iepuroaică
( Un luminiş de padure. Intr-un colţ, un bârlog din care tocmai iese mama ursoaica si micul ursuleţ)
Mama ursoaica
Eu plec acum dupa hrană.
Am luat un coş şi-o cană.
Le voi umple cu bucate,
Din padure adunate.
Tu să stai cuminte-aici
Ca toţi ursuleţii mici.
Să nu pleci, că rătăceşti
Drumul n-ai să mai găseşti
Ursuletul:
Sunt cuminte şi te-ascult,
Dar să nu întârzii mult!
Ursoaica: Pa
Ursuleţul: Pa, pa…
(Îşi fac semne cu labutele în semn de salut)
Ursuleţul se aşează în deschizătura bârlogului şi se uită cum se îndepartează ursoaica pe cărare . Deodată, zăreşte un iepuraş şi se ridică vesel :
Iepuraş, ce faci aici
Printre tufe de urzici?
Iepuraşul:
Caut nuieluşe verzi,
Să le ronţăi, tu nu vezi?
Am plecat demult de-acasă
Mai bine fac cale-ntoarsă.
Ursuleţul se indreaptă spre iepuraş ţopăind:
Stai că vin să ne jucăm
Să sărim, să ne-alergăm,
Dacă vrei… ne gâdilăm!
(Ursuleţul se duce la iepuraş şi începe să-l gâdile. Râd amaindoi si tot alergând se îndepărtează de bărlog. Amândoi observă un vulpişor care plânge.
Ursuleţul si iepuraşul:
De ce plângi vulpişorule?
Vulpişorul:
Plâng că tare-s speriat.
De mama m-am departat,
Şi-acum drumu-am rătăcit
Şi nu mai e de găsit.
Alergam un puf să-l tund
Şi-am căzut pe spini în fund.
(Plânge)
Ursuleţul:
Nu mai plnge, eşti cu noi
Găsim drumul înapoi.
Iepuraşul se uită în jur speriat:
Care drum, că nu mai ştiu?
Ursuleţul se uită şi el în jur şi-si leagănă capul ţinându-l în lăbuţe:
Văleleu! Tu ai dreptate,
Bârlogul cred că-i departe!
Toţi trei plâng:
Ce ne facem noi acum?
Nu se vede nici un drum.
Plâng toţi şi strigă:
Mamaaaa! Maaamaaaaa! Mamaaa…
Se aude: „Hauuuu, hauuuu-uuuu .. ” )cele trei animaluţe se înghesuie unul în altul tremurând de frică şi scâncind), Apare lupul care îi vede şi li se adresează foarte răstit:
Ce zbieraţi zgaibe pitici?
Nimeni nu v-aude aici!
Ştiu părinţii c-aţi plecat
Şi-n codru v-aţi afundat?
Toţi trei: Nu.
Lupul:
Aaaa! De aceea tot strigaţi
Atâta de disperaţi.
Dar cum artată mamele voastre?
Toţi trei în cor:
Mama mea-i cea mai frumoasă
Şi cu faţa luminoasă.
Mama mea e cea mai bună.
Cred ca mama e o zână.
Lupul (se scarpină în cap):
Da, aveţi şi voi dreptate,
Aşa sunt mamele toate.
Veveriţa intră în scenă şi se apropie de ei zicând:
Am să va ajut şi eu,
Să le caut, nu e greu.
Am să sar din cracă-n cracă.
Pentru mine e o joacă.
Lupul si micutii:
Mulţumim, du-te. du-te…
Veveriţa pleacă şi intră corbul:
Si eu mă ridic în zbor
Să le caut. Văd că-i zor
Mamele să anunţăm,
Puii înapoi să-i dăm.
Lupul şi micuţii:
Mulţumim, pleacă repede în zbor!
Iese corbul şi intra in scena bursucul:
Staţi aşa! Oi fi greoi,
Dar v-ajut şi eu pe voi.
Am s-alerg cât pot acum,
Poate le-ntâlnesc pe drum.
Micuţii se apropie de lup fără teamă, iar lupul îi mângâie pe creştet, dojenindu-i uşor. In acest timp, reintră in scenă veveriţa şi corbul strigând:
Le-am găsit, le-am găsit, vin acum alergând!
Apar în fugă şi-şi îmbrăţişează fiecare micuţul: mama ursoaica, mama vulpe şi mama iepuroaică. In urma lor intră şi bursucul.
Vulpea către vulpişor:
Te-am căutat peste tot
Şi am plâns de nu mai pot.
Iţi luasem chiar un tort,
Dar acum te-ai lins pe bot.
Până nu te faci cuminte
Mănânci doar cartofi şi linte.
Mama iepuroaică, către iepuraş:
Nici nu ştiu ce să mai zic!
Uite-aşa, cât eşti de mic,
Tot te urechez un pic,
C-ai fost rău şi ai plecat
Fără voie la plimbat.
Mama ursoaică, adresându-se celor trei micuţi :
Aţi greşit şi e ruşine.
Să pleci singur, nu e bine.
Drumul poţi să îl greşeşti,
Când eşti mic, te rătăceşti!
Cele trei mame către lup, corb, veveriţă şi bursuc:
Fără voi, nu aveam cum să-i găsim.
Dragi prieteni, mulţumim.
Toate cele zece personaje, se prind de mâini şi spun in cor:
Toată lumea recunoaşte:
Că un prieten, la nevoie se cunoaşte.
I-am spus Nataşei să citească aici, că Hamlet nu-i potrivit pentru vârsta ei… (În aprilie face trei ani, cred că o dăm la şcoală)
Vania, între animalele sălbatice din sceneta mea, s-ar putea ca Nataşa să aibă probleme, dar sper să-i găsesc un partener pe măsură , azi, mâine. Cât despre Hamlet… a fi… sau a nu fi… este totuşi cam mult pentru Nataşa.
Ce sceneta frumoasa! Multumim!
Abia astept s-o citesc celor mici. Va imbratisam cu drag!
Germina, abia aştept să-mi spui reacţia copiilor. Vă răspund cu căldură îmbrăţişării.
Nataşa citeşte ediţia simplificată a lui Hamlet, cea cu „a te încolăci, sau a nu te încolăci”…
Vania, cred că mai degrabă cu „a toarce, sau a nu toarce” deşi nici cea cu încolăcitul nu-i rea, la cât pare de răsfăţată!
Aura,nepotii mei sunt mici dar le-am trimis linkul tau cu povesti si poezii ,o zi minunata 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Octav, dacă imi vei spune numele nepoţeilor şi vârsta, le voi face câte o poezioară personalizată.
Alerg la dedicaţia muzicală fiindcă sunt convinsă că e rost de dans, din nou!
Copiilor le-a placut f.f.f. mult sceneta si si-au ales si rolurile ,Va multumim inca o data. Va pupam noi de la grupa mica.
Nuşa, nici nu poate fi bucurie mai mare decât să aud că celor mici le place ceea ce scriu. Mi-i şi imaginez deghizaţi în ursuleţi şi iepuraşi. Grupa mică… să crească maaare, maaare !
Va multumim si va pupam.
Nuşa, cu mult drag. Şi eu vă îmbrăţişez pe toţi.
StropiDeSuflet, ce sa spun? E grozava sceneta! Personajele sunt definite prin replici potrivie si au mult haz. Succes si cat mai multe reprezentatii!!!
Elisa, si eu abia astept sa fiu spectator ! O educatoare m-a asigurat de succesul avut la prichindei. Am fost emotionata.
Iti multumesc pentru urari.
Citind-o ,imi inchipuiam jocul unor prichindei si m-a umplut de incantare.
O lectie de educatie ,dar atat de placut si accesibil scrisa incat,sigur-sigur,va gasi un loc stabil in mintea picilor.
Liana, aşa să fie precum ţi-e gândul!
Superb. La gradinita noastra copiii deja au invatat rolurile si se striga pe numele din sceneta. Sunteti extraordinara. Unde ati stat pana acum? Postati urgent alta sceneta. Vor si celelalte clase!! Va multumim mult ca existati!
Florica, şi eu mă bucur că existaţi, voi toţi cei care mă citiţi! Mă voi strădui să răspund cerinţelor. Mulţumesc copiilor! Îi îmbrăţişez pe toţi laolaltă: ursuleţi, iepuraşi, veveriţe…
O piesă de teatru care ar face pe oricine fericit, indiferent de vârstă. Sper că se va juca, copiii sunt foarte serioși când interpretează animăluțe, am văzut, sunt treibili și fericiți! Tu îi faci fericiți cu aceste versuri alcătuitoare de scenete pline de farmec copilăresc, dar și de miez!
Aurora, am furat versurile lăsate la mine pentru a ilustra cu ele parfumurile începutului de vară, când va veni momentul lor (!) sunt deosebite, mulțumesc! Mi-a fost dor de tine pe-aici, e drept că și eu am absentat de la tine, vin să recuperez. Azi m-am ocupat de casă: e curat-lună, iar mâncarea poate concura un restaurant franțuzesc! Zi bună de tot!
Mirela, după cum spun comentariile, se pare că deja rolurile sunt împărţite în mai multe grădiniţe şi spre bucuria mea, copiilor le place!
Super! Dacă ar vedea mai multe educatoare această scenetă… E minunată! 🙂
Mihaela, sper sa o vada, dar cel mai important , sa le si placa. dac[ nu… atribui rolurile blogerilor!
Fantastic, incredibil, de neimaginat, … cum ai uitat să te laud şi eu. De apt, mi se pare că ţi-am spus prin email sau pe mobil că-mi place. Acum, aştept, nerăbdător, încă una. Jur că am fost cuminte şi astăzi: nu am supărat decât un Primar!