Cocoşul cu gât golaş


Un cocoş cu gât golaş
Mergea-n fugă spre oraş.
Curios, curcanu-ntreabă:
– Unde mergi aşa cu grabă?

– La doctor, că sunt bolnav
Şi mă tem ca este grav.
Am răcit şi chiar tuşesc
Nici să cânt nu reuşesc.

– Dacă stai cu gâtul gol,
La găini cand dai ocol,
S-ar putea să ai probleme
Şi-atunci ai de ce te teme.

N-ai nici fulgi şi nici fular,
Nici cravată, nici ştergar…
Dacă faci o laringită
Poţi da în cucurigită,

Şi-n loc să cânţi pe hambar,
Te va prind-un bucătar
Şi-ntr-o clipă „Don cocoş”
Va fi bucăţele-n borş.

– Vai de mine, mă-nspăimânţi!
Tot mai bine e să cânţi!
Pun fularul – fentez frigul –
Şi-am să cânt iar cu-cu-ri-guuuuuu!

http://aurorageorgescu.ro/wp-content/uploads/2010/05/greci-17-aprilie-2010-017.jpg”>

19 thoughts on “Cocoşul cu gât golaş

  1. Ce mandru e el, cocosul cu gat golas…
    Animalutele iar prind viata in poezia care te atrage intr-un univers unde necuvantatoarele vorbesc, unde orice e posibil. Imi si imaginam o sceneta in care personajele, copilasi de gradi’, costumati, recita poezia pe roluri. Ce vremuri… Poeziile tale ma trimit efectiv in alte timpuri. Ma bucur ca pot sa te recitesc.

    • Araceli, în universul de care vorbeşti şi în care într-adevăr îmi place să mă învârt, este loc pentru oricine doreşte. Este suficient să lase la poartă tot ce este rău şi trist, şi poate să stea oricât doreşte, aşa că, ia-ţi jucăriile şi vino în lumea fantastică a copilăriei.

  2. Este întra’devăr ceva oficial în alura unui cocoș cu găt golaș.În copilăria mea(la Turda) era în ogradă un asemenea specimen pe care îl ”repectam de la distanță”.Nu știu din ce cauză că nu mi-a făcut nimic niciodată

  3. Aurora, multumesc pentru comentariul tau la Parfumul meu, e extrem de compeent si avizat…si ma flateaza!
    Un gand bun, dupa ce am citit o poezie foarte inspirata! 🙂

  4. Asadar asta e acum spaima orataniilor, „cucurigita”?… M-am amuzat teribil, frumoasa parabola, as spune ca intuiesc in spate-un lider sindical manjit, dar cred ca m-am molipsit de la atmosfera zilelor astora pacatoase…

    • Teo… în „cucurigită” am încadrat acea gâjâire (dacă ne gândim este specifică multor politicieni) ce se vrea a fi cântare şi nu iese cu nici un chip. Eu scriu pentru copii, dar, DA, ai dreptate… „zilele astea păcătoase” cum bin le le numeşti , m-au molipsit şi pe mine şi când am pozat orătăniile zău că le-am găsit corespondent în viaţa politică. Ia de priveşte personajele din poză şi-ai să-i descoperi cu siguranţă. Fii binevenit şi … mai vino. Imi place stilul!

  5. Mi-am inveselit inca o data o zi aparent sumbra! Ce bine ca ai acest talent: de a inveseli oamenii, Aura!

    Te pup dulce, si pe tine si pe cucurigul tau. : ))

  6. Pingback: Cand infloresc teii « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

    • Vania, da, acesta este motivul pentru care unii cocoşi mănâncă ouăle găinilor… au fost instruiţi la „conservator” şi pentru a nu se pierde informaţia îi conservăm noi prin congelatoare !

  7. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Nu mai ploua, măi mai, fi mai însorit, că m-ai plictisit!

  8. Pingback: Iarba crește. | asimetrii

Dă-i un răspuns lui Vania Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.