Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA


Zi de iarnă geruită,
Cu zăpadă troienită
Şi cu viscol în rafale
Spulberând totul din cale.

Vu-u-u! Vântul vuieşte
Şi se-nfoaie nebuneşte
Prin livada troienită
Şi coroana zdrenţuită.

Sub suflarea-i îngheţată,
Tremură natura toată.
Pe o vreme aşa barbară,
Nimeni nu mai stă afară.

Doar o cioară zgribulită,
Ghemuită pe-o răchită,
Neagră ca o piază rea,
Croncăne a iarnă grea.

CARMEN are mai multe poveşti  tăcute !

62 thoughts on “Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA

  1. vai Aurora draga! privesc fascinata fotografia ta… o imagine impresionanta, frumoasa si totodata înfricosatoare! Ploaia de gheata a facut cu siguranta multe pagube, dar trebuie sa recunoastem ca Iarna este un artist desavârsit! Fara cuvinte! 🙂

    • Carmen, ai dreptate, dacă priveşti dantelele din gheaţă cu care este acoiperit totul , este o feerie, dar dacă te gândeşti la urmări,, te cutremuri. Crengile se sparg pur si simplu, nu se rup! Mugurii s-au dus pe apa sâmbetei, să vedem la primăvară ce o să mai înflorească!

  2. aici la noi iarna a fost cuminte, fără viscol, fără alte bizarerii sau fenomene extreme; poate pentru că e mai ferit Clujul, mai adăpostit între dealurile ce-l străjuiesc

  3. Daaa, și nouă ne-a înghețat ploaia urmată de vânt pe plasele de la ferestre. Acum arată ca o a treia foaie de geam, dar puțin opacă. Frumoase poezii pentru copii scrii, Aurora, felicitări ! De fapt, nu numai pentru copii, și noi, cei mari, ne bucurăm de ele.

    • Zina, dacă privim sub aspectul estetic, iarna face adevărate bijuterii din gheaţă, dar când nu poţi să ieşi din casă din cauza dantelăriilor, dispare cheful de făcut poezie! Îţi mulţumesc pentru aprecierile legate de versuri.

  4. Doamna Aurora, mi-a mers la suflet poezia! Cel puţin ultima strofă, e tare hazlie. Trebuie luată la goană, cu bulgări de zăpadă, cioara asta – piază rea – că prea ne-a adus iarnă grea pe cap. 😀
    Vă doresc numai bine şi vă mulţumesc pentru clipele de voie bună petrecute pe blogul dvs.

  5. of….simt supararea ta pe iarna din versuri….frumos iti dezvalui sufletul in poezie 🙂

    hai ca vine primavara….cand se termina scrasnetul ghetii o sa auzi iarba crescand…si vine primavara …

    • Rokssana, cum să nu fiu supărată când de când a căzut prima zăpadă şi până acum mai mult am fost înzăpeziţi , izolaţi de restul lumii şi de multe ori fără curent electric!
      Păi da, să vină primăvara!

  6. Iarna-i arhitect tăcut,
    Face frumos din urât..
    În fiece dimineață,
    Împletește flori de gheață//

    Despre cioară ce să zic?
    Acordă-i grijă, un pic..
    Nu zboară chiar în viteză,
    Iar cu alb, e-n antiteză!

  7. Brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
    Pleaca iarna, du-te pe pustii si degraba sa nu-mi vii!
    Sugestiva poezia ca si poza, draga Auras! Nu-i de mirare ca te-ai saturat de iarna asta neplacuta si urata. Abia astept s-o vad plecand departe si sa uite de noi macar 10 luni! I-am scurtat o luna de viata, iaca asa! 🙂

  8. Pingback: parerea lu' danutz - L-am trecut in rezerva!

  9. Pingback: RETETE CULINARE DE HRANA SANATOASA - PAINE DE CASA 2 - » ARTE @ Zinnaida

  10. Pingback: parerea lu' danutz - Mira-s-ar lumea de el pagerank!

  11. Din gardul tau in forme hexagonale, ca un fagure de miere argintat,s-a desprins un fulg de nea ce vesteste primavara…ti-am dedicat astazi modelul…vezi ultimul articol.

  12. MI-NU-NA-TE ! ( poezia si fotografia). Nimic mai firesc si mai natural, decit aceste ,, trairi,, pe viu. Nu lasi nimic sa-ti scape, surprinzi totul,la timp, cu lux de cuvinte. Nu ma surprinde ! Iti cunosc educatia, instruirea si instructia. In ceea ce o priveste pe… D-na Iarna,….sa se ducaaaaa!

    • Aurica, draga de tine, iar ai ajuns pritre stropii de suflet şi eu, cu bucurie te înconjor cu toţi! Iţi mulţumesc pentru atâtea cuvinte frumoase despre mine, dar sunt convinsă că atunci când ai scris, te-ai gândit şi la părunţii mei, pe care i-ai cunoscut atât de bine şi pe care ştiu cât de mult i-ai preţuit. Prezenţa ta aici este prilej de amintiri asemeni unui arc peste timp care mă face să revăd cu ochii minţii, frumoşii ani ai copilăriei noastre. Aştept un telefon de la tine!

  13. Intotdeauna, ma gindesc la ,, radacini,, . Ele ne definesc, ne tin pe verticala si ne ocrotesc …,,roadele,,. Sigur ca, atunci cind ma gindesc la tine, imaginea parintilor tai, imi este vie ; i-am cunoscut, i-am pretuit , i-am respectat. De altfel, intre parintii nostrii, era un respect si o prietenie, speciala. Regret mult , ca n-am stiut (n-am auzit), cind s-a prapadit tatal tau, caruia ii port o pretioasa amintire si respect vesnic.Si eu, mi-am pierdut tatal, in urma cu 6 ani.Inca nu m-am obisnuit cu idea, ca nu mai este.Si eu, ca si tine, mi-am divinizat parintii. Ei au fost si inca mai sunt, echilibrul meu. Mama mea, ma intreaba uneori, despre tine si despre sora ta, amintindu-si, cu mare placere si cu lacrimi in ochi, despre parintii tai, mai ales despre mama ta, cu care a avut o relatie speciala. Poate, ne intilnim odata, si mergem impreuna la ea, sa vezi cit optimizm are , la 80 de ani. Te-am retinut cam mult ! Te sarut si-ti doresc, sa-ti fie BINE !!

    • Aurica, mă impresionezi şi mă emoţionezi de fiecare dată când îmi scrii. Intr-adevăr relaţia dintre mamele noastre a fost una cu totul specială şi atunci când mama mea a plecat spre ceruri, îmbrăţişarea mamei tale a fost cea care mi-a alinat durerea sufletească. Nu am să uit acest fapt niciodată, cum aş putea? Eu nu ştiu unde să te caut, dar te rog nu amana prea mult vizita la mama ta. Imi doresc nespus să o revăd. Te îmbrăţişez şi eu cu toată căldura.

  14. Pingback: parerea lu' danutz - L-am trecut in rezerva!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.