Poezioare pentru copii de 2-4 ani (ziua mamei

Ziua mamei (un copil cuminte)

Am adunat floricele
Şi-am făcut buchet din ele.
Rând pe rând le-am sărutat.
Ştiţi de ce? Nu aţi aflat?
E ziua mamei şi vreau
Florile să i le dau.

Ziua mamei (un copil mai puţin cuminte)

E ziua lui mami a mea
Si ştiu că tare ar vrea
Ca ce spune să ţin minte
Si să mă fac mai cuminte,
Să mă culc, să pap mereu,
Dar este atât de greu…
Lasă! Fac tot ce ştiu eu.

Prietenul la nevoie se cunoaşte

 Această scenetă, a fost scrisă la rugămintea unei comentatoare-educatoare Nuşa, pentru a o folosi la categoria de vârstă 3-5 ani.

 Personajele in ordinea apariţiei:
– mama ursoaica
– micul ursuleţ
– iepuraşul
– vulpişorul
– lupul
– veveriţa
– corbul
– bursucul
– mama vulpe
– mama iepuroaică
( Un luminiş de padure. Intr-un colţ, un bârlog din care tocmai iese mama ursoaica si micul ursuleţ)
Mama ursoaica
Eu plec acum dupa hrană.
Am luat un coş şi-o cană.
Le voi umple cu bucate,
Din padure adunate.

Tu să stai cuminte-aici
Ca toţi ursuleţii mici.
Să nu pleci, că rătăceşti
Drumul n-ai să mai găseşti

Ursuletul:
Sunt cuminte şi te-ascult,
Dar să nu întârzii mult!

Ursoaica: Pa
Ursuleţul: Pa, pa…
(Îşi fac semne cu labutele în semn de salut)

Ursuleţul se aşează în deschizătura bârlogului şi se uită cum se îndepartează ursoaica pe cărare . Deodată, zăreşte un iepuraş şi se ridică vesel :
Iepuraş, ce faci aici
Printre tufe de urzici?

Iepuraşul:
Caut nuieluşe verzi,
Să le ronţăi, tu nu vezi?
Am plecat demult de-acasă
Mai bine fac cale-ntoarsă.

Ursuleţul se indreaptă spre iepuraş ţopăind:
Stai că vin să ne jucăm
Să sărim, să ne-alergăm,
Dacă vrei… ne gâdilăm!
(Ursuleţul se duce la iepuraş şi începe să-l gâdile. Râd amaindoi si tot alergând se îndepărtează de bărlog. Amândoi observă un vulpişor care plânge.
Ursuleţul si iepuraşul:
De ce plângi vulpişorule?

Vulpişorul:
Plâng că tare-s speriat.
De mama m-am departat,
Şi-acum drumu-am rătăcit
Şi nu mai e de găsit.
Alergam un puf să-l tund
Şi-am căzut pe spini în fund.
(Plânge)

Ursuleţul:
Nu mai plnge, eşti cu noi
Găsim drumul înapoi.

Iepuraşul se uită în jur speriat:
Care drum, că nu mai ştiu?

Ursuleţul se uită şi el în jur şi-si leagănă capul ţinându-l în lăbuţe:
Văleleu! Tu ai dreptate,
Bârlogul cred că-i departe!

Toţi trei plâng:
Ce ne facem noi acum?
Nu se vede nici un drum.

Plâng toţi şi strigă:
Mamaaaa! Maaamaaaaa! Mamaaa…

Se aude: „Hauuuu, hauuuu-uuuu .. ” )cele trei animaluţe se înghesuie unul în altul tremurând de frică şi scâncind), Apare lupul care îi vede şi li se adresează foarte răstit:
Ce zbieraţi zgaibe pitici?
Nimeni nu v-aude aici!
Ştiu părinţii c-aţi plecat
Şi-n codru v-aţi afundat?

Toţi trei: Nu.

Lupul:
Aaaa! De aceea tot strigaţi
Atâta de disperaţi.
Dar cum artată mamele voastre?

Toţi trei în cor:
Mama mea-i cea mai frumoasă
Şi cu faţa luminoasă.
Mama mea e cea mai bună.
Cred ca mama e o zână.

Lupul (se scarpină în cap):
Da, aveţi şi voi dreptate,
Aşa sunt mamele toate.

Veveriţa intră în scenă şi se apropie de ei zicând:
Am să va ajut şi eu,
Să le caut, nu e greu.
Am să sar din cracă-n cracă.
Pentru mine e o joacă.

Lupul si micutii:
Mulţumim, du-te. du-te…

Veveriţa pleacă şi intră corbul:

Si eu mă ridic în zbor
Să le caut. Văd că-i zor
Mamele să anunţăm,
Puii înapoi să-i dăm.

Lupul şi micuţii:
Mulţumim, pleacă repede în zbor!

Iese corbul şi intra in scena bursucul:
Staţi aşa! Oi fi greoi,
Dar v-ajut şi eu pe voi.
Am s-alerg cât pot acum,
Poate le-ntâlnesc pe drum.

Micuţii se apropie de lup fără teamă, iar lupul îi mângâie pe creştet, dojenindu-i uşor. In acest timp, reintră in scenă veveriţa şi corbul strigând:
Le-am găsit, le-am găsit, vin acum alergând!

Apar în fugă şi-şi îmbrăţişează fiecare micuţul: mama ursoaica, mama vulpe şi mama iepuroaică. In urma lor intră şi bursucul.

Vulpea către vulpişor:
Te-am căutat peste tot
Şi am plâns de nu mai pot.
Iţi luasem chiar un tort,
Dar acum te-ai lins pe bot.
Până nu te faci cuminte
Mănânci doar cartofi şi linte.

Mama iepuroaică, către iepuraş:
Nici nu ştiu ce să mai zic!
Uite-aşa, cât eşti de mic,
Tot te urechez un pic,
C-ai fost rău şi ai plecat
Fără voie la plimbat.

Mama ursoaică, adresându-se celor trei micuţi :
Aţi greşit şi e ruşine.
Să pleci singur, nu e bine.
Drumul poţi să îl greşeşti,
Când eşti mic, te rătăceşti!

Cele trei mame către lup, corb, veveriţă şi bursuc:
Fără voi, nu aveam cum să-i găsim.
Dragi prieteni, mulţumim.

Toate cele zece personaje, se prind de mâini şi spun in cor:

Toată lumea recunoaşte:
Că un prieten, la nevoie se cunoaşte.