SUPĂRAREA CĂRȚII

SUPĂRAREA CĂRȚII
autor Aurora Georgescu
Pe o ladă prăfuită
Stă o carte abătută…
-Carte, carte minunată,
De ce ești tu supărată?

-Cum să nu fiu supărată?
Unui copil i-am fost dată
Și stau aici aruncată…
Nu m-a deschis niciodată!

Și am pagini fermecate
Cu povești adevărate
Despre câte toate-n lume
Și-alte multe taine anume.

Dar copilul nu mă vrea
Și mă tem că n-o afla
Câte-nvățături înalte
Stau ascunse într-o carte.

Dar tot sper că într-o zi
Gândul bun îi va șopti
Și-i va spune că sunt zâna
Care-aduce-n dar lumina
Călăuză-n drumul bun.
Și am multe să îi spun!