SCRISOAREA BUCLUCAŞĂ (scenetă )

Personajele nu sunt nominalizate (cu câteva excepţii cu rol fix) pentru a da posibilitatea  regizorilor să împartă dialogurile în funcţie de numărul de elevi pe care vor să îi implice.

      SCRISOAREA BUCLUCAŞĂ
(Intreaga acţiune se desfăşoară într-un loc deschis. Poate fi o sală de clasa)

Un grup de copii veseli fac planuri pentru vacanţa de iarnă
– Eu merg la munte!
– Eu rămân în oraş fiindcă în fiecare zi voi merge la patinaj. Mă pregătesc pentru concurs.
– Şi eu particip la acest concurs, aşa că vom merge împreună la antrenamentele zilnice.
– Eu am promis bunicilor mei că vacanţa de iarnă am să mi-o petrec la dânşii! Locuiesc la ţară şi este minunat. Abia aştept să mă joc cu pisicuţa Griuţa şi cu Lăbuş, un câine alb cu o pată maro pe spate. Au si o văcuţă! In satul acela am o mulţime de prieteni pe care sunt nerăbdător să îi revăd!
– Ce frumos trebuie să fie! Si eu voi merge la bunici, dar la vară. Acum rămân acasă fiindcă mi-am propus să citesc mai multe cărţi ale căror titluri m-au făcut tare curios.
– Văd că toţi aveţi ceva planificat, dar cred că nimeni nu are o perspectivă a vacanţei mai frumoasă ca a mea!!!
– Măi să fie? M-ai făcut curioasă. Ce poate să fie aşa deosebit încât să crezi că tu eşti „cel mai-cel mai”?
– RELU: Eheeee! Eu am o mătuşă în Provincia Laponia din Fiinlanda şi în vacanţa aceasta m-a invitat împreună cu toată familia acolo ca să-l vedem pe Moş Crăciun la el acasă!!!
– TOTI : Adevărat???
– Sigur şi precis! Sută-n sută… Garantat !
– Intr-adevăr este extraordinar!
– Relu, ştii, mi-a venit o idee! Dacă tu mergi în Laponia, nu vrei să duci cu tine scrisorile noastre pentru Moş Crăciun?
– TOTI: DA, da, da!!!
– Ce idee bună!! Le vei pune direct în cutia poştală specială a lui Moş Crăciun! Aşa vor ajunge mult mai repede şi sigur nu se vor rătăci!
– RELU: Da, nu am nimic împotrivă, chiar mă bucur să pot face ceva pentru voi. Doar îmi sunteţi colegi!
– Uite eu ti-o voi da chiar acum, fiindcă era scrisă.
– TOTI, (care mai de care, dezordonat, se grăbesc să îi dea scrisorile) : Şi eu… şi eu… şi eu ! (Relu ia scrisorile de la toţi)
– RELU: Eu nu mai pot întârzia fiindcă am de făcut bagajul. Chiar aztăzi vom pleca.. (Ies toţi din scena în directii diferite, făcându-şi semne de rămas bun cu mâna, strigând : în mod neorganizat):
– Pa! La revedere! Pe curând! Sărbători fericite!
– (Intră 2 povestitori):
– – Hm! Observi ce linişte este? Parcă nici nu-mi vine să cred!
– Aşa esrte, dar e firesc: elevii sunt în vacanţă şi şcoala într-adevăr pare pustie fără ei.
– Nimic din gălăgia perioadelor de cursuri. Şi totuşi cineva se bucură! Nu ştii cine?
– Păi… spre exemplu:
– Uşile! Uşile răsuflă uşurate că nu mai sunt trântite!
– Pereţii! Şi ei se bucură! Nu-i vezi cum se privesc uimiţi ? Nici nu le vine să creadă că nu se mai freacă nimeni de ei !
– Balustrada! Şi ea se bucură fiindcă se se simte în sfârşit „balustradă” şi nu tobogan!
– Parchetul e vesel şi el fiindcă nu mai stă pe post de patinoar.
– Aaa! Şi geamurile! Mai ales geamurile care nu mai tremură de teamă că o minge le poate face ţăndări.!
– Ne-am luat cu vorba şi deja au trecut câteva zile de vacanţă.
– Oare ce- or mai face colegii noştri ?
– (In timp ce prezentatorii se retrag intră un grup de copii, mai mic decât cel initial vorbind între ei în timp ce din directia opusă vine un alt elev fluturând o scrisoare):
– NELU:-Hei!! Am primit prin curier rapid o scrisoare de la Relu. Este pentru noi toţi. Am, citit-o ce-i drept , dar …hm! Sunt ni;te probleme cu scrisoarea aceasta….dar mai bine las să vedeţi singuri!
– Citeşte-o,! Citeşte-o!
– NELU: Aşaaa: Dragii mei MOLEGI …..
– Ce? Cum ai zis?
NELU. Păi… aşa scrie aici: dragii mei MO-LEGI. Probabil a vrut să scrie dragii mei colegi, dar voi nu ştiţi cum caligrafiază Relu?
– TOTI ( dând din mână a lehamite) Daaaaaa!
– Parcă scrie cu picioarele!
– NELU: Deci : Dragii mei molegi. Am ajuns cu bine în Rovaniemi –FORAŞUL din Laponia în care LĂCUIEŞTE mătuşa mea.
– Aoleuuuu! Stai aşa că nu înţeleg nimic: Cum ai zis? A ajuns cu bine în foraşul în care lăcuieşte mătuşa?
– Ei, nu… Precis a vrut să spună că a ajuns în oraşul în care locuieşte mătuşa! Nu LĂCUIEŞTE!
– AAAaaa! Da, mai departe!
– RENUL nu a fost aglomerat şi am stat pe nişte TOCURI la fereastră…
– Păi a mers călare pe ren?
– Nuuuuu cu trenul , dar a mâncat o literă. Pe T şi trenul s-a transformat în ren…!
– Bine , bine, dar mai departe zice că a stat pe nişte TOCURI la fereastră!
– Probabil pe LOCURI la fereastră dar a nu făcut din bucla literei „ l” decât o liniuţă şi a ieşit „t”
– NELU: Nu mă mai întrerupeţi! Deci…. am stat pe tocuri la fereastră aşa că am putut PLIVI toate peisajele fără nici un fel de probleme. Nu ne-a scăpat nimic!
– Vrei să spui că el şi familia lui au PLIVIT tot, fără să le scape nimic… chiar aşa în mersul trenului?
– Uf! Ce nu înţelegi?: A PRIVIT nu a PLIVIT peisajele! A scris L în loc de R!
– Nelu (citeşte mai departe) Hai ascultaţi mai departe: Când a oprit trenul în BARĂ.. (se opreste puţin în timp ce ,
– TOŢI exclamă: Aoleu! A oprit trenul în bară? A fost un accident feroviar?
– Nu…a vrut să spună : „Când a oprit trenul în gară”.
– NELU ::Când a oprit trenul în bară , pe peron ne aştepta MĂTURA mea şi cei doi MERISORI. I-am îmbrăţişat cu mare drag.
– – Mătura lui?: şi merişorii? I-a îmbrăţişat cu drag? Dar cine i-a dus înainte pe peron ?
– Nuuuu! Precis că a nu a vrut să spună că îl aştepta pe peron MĂTURA ci mătuşa şi nu cei doi MERIŞORI, ci cei doi verişori.
– Daaaa! Vai şi amar cu scrisul lui! Ne trebuie un translator!
– NELU: Mai departe: Oraşul este minunat: străzile sunt ZEMOASE şi copacii sunt ÎMBROBODIŢI cu CECURI multicolore care LAMINEAZĂ trecătorii.
– Stai aşa că aici chiar că nu mai înţeleg nimic. Mai zi o dată:
– NELU: străzile sunt ZEMOASE şi copacii sunt ÎMBROBODIŢI cu CECURI multicolore care LAMINEAZĂ trecătorii.
– Adică vrea să spună că străzile sunt zemoase adică ude?
– Nu zemoase ci frumoase, dar… aşa scrie el!
– Şi copacii nu sunt îmbrobodiţi ci împodobiti. Cu becuri multicolore nu cu cecuri.
– Care laminează trecătorii? Adică îi striveşte aşa… ca la desene animate ?
– Nu !!! Nu laminează ci îi luminează a vrut să zică!!!
– Aaaaahh! E o intreagă aventura cititul acestei scrisori!
– NELU: (citeşte) In vitrine sunt o mulţime de ŢUCURI de nu mai ştii ce să ALERGI.
– Pe asta am înţeles-o eu! Vroia să spună: lucruri nu ţucuri şi alegi nu alergi. M-am plictisit rău!
– NELU. Mai este puţin:” Fiindcă era târziu am mers direct la mătuşa acasă . Ne-a ospătat cu mămăliguţă cu PETE DE APĂ DULCE şi prăjitură cu cremă de … CUCI.
– Mătuşa şi mama au băut o limonadă DEMENTĂ, iar eu cu verişorii mei am băut câte un ceai îndulcit cu FIERE , în care am pus multă TĂMÂIE… A fost minunat!
– —Bleah!, bleah! Ce porcărieeee! Ce gusturi ciudate au cei din Laponia!!!
– – Stai , stai… ai spus mămăliguţă cu PETE de apă dulce, dar eu nu cred că a mâncat o mămăligă pătată. Eu cred că a vrut să spună PEŞTE adică a mâncat mămăliguţa cu peşte de apă dulce…
– A….
– Şi prăjitura cu cremă de cuci? Poate că era aperitiv… dar CUCII sunt comestibili?
– Ha, ha, ha! Era vorba de prăjitură cu nuci presupun!
– Şi Ceaiul era indulcit cu miere nu cu fiere . Si au adăugat lămâie nu tâmâie.
– Vezi că abia înţelegem ce scrie ? Si mai zice că este în clasa IV. I se părea că este nedreptăţit când primea o notă mică din cauza felului în care scrie!
– Simt că îmi pierd răbdarea, dar te rog citeşte mai departe
– NELU.. Unde am rămas… da… „Eram foarte obosiţi aşa că ne-am CUŞCAT pe nişte canapele de PILE şi ne-am învelit cu PATURILE cele mai mari pe care le avea mătuşa.
– S-au Cuşcat pe nişte canapele din pile? Aaaaa!… Probabil s-au culcat, dar vai de spinările lor sărmanii! Să se culce pe canapele de pile!?!!. Cum or arăta canapelele acestea? O fi pilă lângă pilă… sau cum? Că nu înţeleg.
– Stiu şi eu…
– A! Staţi că precis este vorba despre canapele de PIELE pe care s-au culcat şi s-au învelit cu… aoleu! cu paturile cele mai mari!!!
– Dar cum de s-au învelit cu PATURILE cele mari? Au dormit pe sub paturi?
– Nuuuuu! Eu cred că a scris A in loc de Ă. Era vorba de pături! S-au învelit cu pături!!
– NELU … Ia te uită! Zice în continuare că a dormit ca-n FÂNUL lui Avram!
– Dar cine este Avram? . Vreun cioban şi are căpiţe cu fân în care dorm oamenii?
– Hei.hei! Nu ştiţi expresia „ Mă simt ca-n sânul lui Avram”care se foloseşte atunci când vrei să spui că cineva se simte foarte bine ? Cred că de fapt asta a vrut să ne spună : că a dormit ca-n SÂNUL lui Avram!
– NELU.. deja am transpirat citind aşa încâlcitură. Văleu! Ia… ia… ia uite ce scrie aici…” In graba plecării am uitat acasă scrisorile pe care mi le-aţi dat pentru Moş Crăciun, dar să nu vă faceţi griji pentru că eu am ţinut minte tot ce a cerut fiecare dintre voi şi i-am scris eu o singură scrisoare în numele vostru .
– TOTI CU FEŢE SPERIATE: Vai de noi şi de noi! Mai bine nu i le dădeam! Cine ştie ce aiureli o să scrie!
– NELU.: Gata, uite că .. in sfârşit încheie scrisoarea:
– RAG mult. MIE să vă scriu, dar acum trebuie să ies la LIMBARE cu matuşa fiindcă afară LINGE frumos. Al vostru BELU !
– Cum adică RAGE MULT?
– Incerc si eu să descifrez. A! Uite: aici cred că a mancat o litera, a scis mi-a împreunat si a pus şi un punct aiurea. A vrut să spună: DRAG MULT MI-E să vă scriu dar
– trebuie să ies la … limbare … adică la plimbare cu MĂTUŞA FIINDCĂ LINGE AFARĂ…phiii doar nu linge mătuşă-sa pe afară! Trebuia să pună virgulă după mătuşă şi să scrie ninge afară, nu linge afară. Şi uite cum semnează : Işi zice BELU în loc de Relu. De acum Belu să-l strigăm până când o învăţa să scrie corect.
– NELU : (Aruncând scrisoarea jos) Abia aştept să vină înapoi. Am să merg la el zilnic şi am să fac dictare cu el până când o învăţa să scrie corect.
– Da, ai dreptate, este un lucru bun. Dar trebuia să facem noi demult treaba asta. O să vină Moş Crăciun şi cine ştie ce a scris Relu ! Mi-e şi frică să gândesc
– (Copii toţi ies din scenă vociferând)
– TOTI:aşa ceva nu se poate! Lasă că vine el înapoi…
– (Intră povestitorii): Aşa se întâmplă când nu se dă importanţă felului în care scriem. Chiar şi la calculator! O mulţime de greşeli ! Este adevărat că poţi atinge greşit tastele, dar nimic nu ne împiedică să recitim ce am scris şi să corectăm. Ca să nu mai vorbim de temele pe care le avem de făcut, lucrările la examene, testele… Degeaba cunoaştem subiectul dacă vom scrie un cuvânt greşit care să denatureze răspunsul!
– Mai sunt situaţii în care elevii au folosit cuvinte fără să le cunoască perfect sensul, sau au uitat să pună o virgulă, sau nu pun cuvintele corect în frază din neatenţie dând naştere la interpretzări greşite. Imi amintesc că într-o lucrare de control un elev scria:
– Impăratul avea o livadă mare şi un măr în fund. Sau ;”creierul este un organ oarecum indispensabil capului”
– Ha-ha-ha! Cred că pe-asta ar trebui să o ştie şi Relu!!!!.
– Sau: Un fiu trimite telegramă tatălui şi-i cere să-i trimită urgent două paturi, când de fapt îi trebuiau două pături!
– De-asta stau şi mă gândesc la scrisoarea pentru Moş Crăciu pe care a scris-o Relu în numele colegilor lui. Oare o fi scris corect?
– Rămâne să vedem acum, fiindcă Moş Crăciun tocmai a sosit la ei….
– (Se retrag povestitorii şi din directii diferite se intră în scenă. Dintr-o parte copiii , din cealaltă parte Moş Crăciun cu un sac mare…)
– Copiii TOTI:scandează)Moş Cră-ciun! Moş Cră-ciun!
– Moş Crăciun: Ho-ho-ho! Bine v-am găsit dragii Moşului! Cât de mult îmi plac copiii când sunt voioşi! Tare îmi place să vă aud glăscioarele! Vreţi să îmi cântaţi ceva?
– TOTI: Daaaa!
– ( copiii cântă „Moş Crăciun cu plete dalbe sau orice alt cântec despre Moş Crăciun)
– Moş Crăciun: Ce mult mi-a plăcut!! Eiiii… Măi copii, Spiriduşii mei mi-au povestit multe despre voi. Şi bune şi mai puţin bune… dar eu am mare încredere în voi şi sunt convins că vă veţi corecta greşelile, aşa că am încercat să vă îndeplinesc dorinţele. Am primit scrisoarea voastră. Aveţi gusturi destul de ciudate, dar… dacă voi aţi cerut, eu … am încercat să aduc tot. Şi ca să nu mai pierdem vremea, că am muuuuult de umblat, am să vă strig pe fiecare în ordine…
– (Moş Crăciun strigă fiecare copil: Ioana, ţie ţi-am adus darul pe care l-ai cerut, dar să ştii că spiriduşii mei au căutat mult până au găsit. Iată, aici în cutie este CĂPUŞA cerută de tine..
– (-toţi râd) O căpuşă?
– Ioana: Poftim? Căpuşă? Dar eu am cerut o PĂPUŞĂ!
– Moş Crăciun: Imi pare rău , dar uite, am scrisoarea aici: Priveşte ce scrie! (Toţi privesc şi spun: Da, aşa scrie…
– (Ioana i-a cutia şi se îndepărtează plângând)
– Ionel, tu trebuie să fii un copil foarte vrednic! Tu cureţi vasele cu TIX?
– Ionel : Eu? Nu!
– M.C- Atunci mama ta? Pentru dânsa mi-ai cerut TIX ?
– Ionel. Nu…. eu am cerut un PIX deosebit, care să aibă patru mine diferite
– M.C… of, of… aşa scrie…..! Ia-l!Altceva nu ţi-am adus.
– M. C. Viorica, tu mergi afară la sania mea. Ceea ce mi-ai cerut tu este prea voluminos si nu puteam pune în sac. O să-ţi dea darul spiriduşul meu care mă ajută . .
– (Viorica iese bucuroasă)
– MC (Moş Crăciun). Cristian, la tine este o problemă. Ce mi-ai cerut tu n-am putut aduce. Cum ai crezut tu că pot aduce un CANION?
– Cristian: Moş Crăciun, cum puteam cere aşa ceva? Canionul este o vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu! Eu am cerut un CAMION!!!
– M-C. Vizibil necăjit. Of, of! Eu am adus numai ce scrie aici.
– Camion, canion… ! Este scris M în loc de N.
– (Copiii sunt din ce în ce mai neliniştiţi, şuşotesc între ei şi fac gesturi care exprimă supărarea, grija.)
– M. Crăciun: Vladimir, tu ce faci băiatule cu o haină ROASĂ? Uite, ţi-am adus-o!
– Vladimir. Moş Crăciun , eu am vrut o haină GROASĂ!
– M.Cr. (Se ia cu mâinile da cap) Aşa ceva nu mai mi s-a întâmplat. Sunt atât de supărat încât îmi vine să plec de aici! Să golesc totuşi sacul fiindcă trebuie să merg şi la alţi copii!
– (Tocmai intră Viorica furioasă ) Moş Crăciun! Spiriduşul mi-a dat din sanie o… Oaie! Ce să fac eu cu oaia?
– -M. Cr. In scrisoare scrie negru pe alb că tu îţi doreşti o MIOARĂ, adică o oiţă . Mioare se numesc oile mai tinere.
– Viorica: dar eu am cerut o VIOARĂ, nu o mioară! (plânge)
– M.C.Nu, nu, nu! Aşa ceva nu se poate. N-am să mai vin nicodată la voi !
– (M. C. Este din ce în ce mai supărat) Poftim! Ionel îmi cere o SURCICĂ de GUINEEA! Am trimis spiriduşul tocmai în Guineea să-i aduc o surcică lui Ionel ! Poftim, ia-o!
– Ionel. Moş Crăciun, nu te supăra, dar eu am acasă un purceluş de guineea şi am vrut să am pereche. Eu am cerut purcică de guineea , nu surcică de guineea!
– M. C. Nici nu mai comentez. V-am spus că sunt taaaare supărat. Poate la Sandu am adus ce mi-a cerut. Ia această cuşcă mică. Ai un hamster?
– Sandu: Nu Moş Crăciun, eu nu o CUŞCĂ mică ci o puşcă mică am vrut.
– Moş Crăciun. Nici nu mai vreau să aud! Luaţi-vă lucrurile aşa cum le-aţi cerut şi să plec mai repede de aici. Silvia! Ai aici în această cutie cei doi doi CÂRCEI din sârmă ceruţi.
– Silvia, izbucnind în plâns. Eu vroiam CERCEI, nu cârcei!
– M.Cr. Nelu mi-a cerut un TREIULEŢ. I-am adus un treiuleţ din carton sclipitor, dar acum mă gândesc să vă dea doamna învăţătoare la toţi câte un treiuleţ în catalog pentru felul în care scrieţi să ţineţi minte!.
– TOŢI! Moş Crăciun, Moş Crăciun , te rugăm să nu mai fii supărat. Nu noi am scris, ci colegul nostru care a fost în Laponia.
– Moş Crăciun. ( Se mai inseninează puţin.) Aaaaa! Aşadar un singur copil a făcut toate aceste greşeli. Trist, foarte trist, dar bine că nu sunteţi toţi la fel, fiindcă eram hotărât să nu mai vin deloc. Totuşi şi voi sunteţi vinovaţi. V-aţi amuzat probabil de greşelile de scriere ale colegului vostru în loc să luaţi atitudine şi să-l ajutaţi să înţeleagă cât este de important să scrie corect. Uite ce se poate întâmpla. Să vă fie învăţătură de minte şi la anul să aveţi grijă cum scrieţi. Aaaaa! Uitasem ! Ho-ho-ho! (râde ) . Mai am aici în sac din partea celui care a scris , un dar comun. Dar acum stau şi mă întreb oare ce o fi vrut de fapt să ceară.
– TOTI: Dar ce a scris ? Ce a scris?
– Moş Cr. (Se scutură de atâta râs) Pentru fiecare dintre voi câte o pereche de SCAIEŢI !
– TOTI: Scaieţi?
– Mos Craciun.(râde şi scutură sacul din care cad o mulţime de scaieţi, sau pachetele in care se presupune că sunt scaieţi)
– Moş Crăciun, cred că nu SCAIEŢI, ci SCARPEŢI a vrut Relu să ne aduci. Hotărâsem împreună ca la orele de sport să fim încălţaţi toţi la fel.
– – Precis a vrut să ne facă o surpriză!
– M.C. Şi v-a făcut într-adevăr o maaaare surpriză.
– O să-i facem şi noi o surpriză când v-a veni. O să-l aşteptăm toţi în gară şi fiecare o să avem câte o mătură în mână. Ba o să ne arătăm foarte supăraţi dacă nu le pupă pe toate.
– Mos. Crăciun. : Cum aşa?
– Păi el ne-a scris că în gară în oraşul din Laponia l- a aşteptat mătura şi cei doi merişori
– Şi a fost atât de fericit încât i-a îmbrăţişat pe toţi. Noi ne vom preface că nu am înţeles că el a vrut să spună că era aşteptat de mătuşa şi cei doi verişori şi-i vom zice că ne-am gândit să-i repetăm bucuria de a fi aşteptat la fel şi în gara de la noi, ba chiar de mai multe mături pe care să le şi sărute ! La fel ca acolo! Exact cum ne-a scris! Şi-i arătăm scrisoarea pe care a scris-o.
– (Toţi râd)
– Toţi: Moş Crăciun, îţi promitem că de acum înainte vom da importanţa cuvenită scrisului şi sigur îl vom ajuta şi pe Relu .
– Mos Crăciun: Ei, aşa vă vreau! Este târziu, dar tot mai vreau să aud un cântec.
– Toţi copiii cântă un alt cantec specific, sau un colind.
– – Sfârşit –

INTAMPLARI DIN ATELIERUL LUI MOS CRACIUN

( SCENETA PENTRU GRUPA DE VARSTA 4 – 6 ANI)
Actiunea se desfăşoară în atelierul lui Măş Crăciun, o sală luminată cu becuri multicolore şi frumos împodobită, unde spiriduşii, grupaţi pe activităţi, meşteresc tot felul de jucării.
Versurile le spun pe rand spiriduşii, (numarul versurile pe care le spune micul actor il va stabili fincare educatoare-regizore, în funcţie de puterea de memorare a copiilor- actori)

Prezentatorul :Veţi afla cu toţi , îndată
 O poveste adevărată,
 Despre un atelier
Cum nu este altu-n cer!
Noaptea luna îl veghează

 Stelele îl luminează!

Știți al cui este acest atelier?
Toţi: Este atelierul lui Moş Crăciun!
(Pe rând răspunde câte un spiriduş:
In el zeci de spiriduşi
Meşteresc globuri, păpuşi,
Ursuleţi din pluş, rachete,
. Maşinuţe şi trompete,

Şi-alte multe jucării
Să le-aducă la copii
Bunul nostru Moş Crăciun
Chiar în Seara de  Ajun.

Toţi cântă pe o melodie cunoscută  executând mişcări pe ritm:
Noi suntem făurari
Ucenici şi meşteri mari
Facem mii de jucării
Ca să bucurăm copii.

Pe rând, câte un spiriduş:

Moş Crăciun ne-a aşezat
După cum ne-am îmbrăcat:

Spiriduşi în salopete
Meşteresc de zor rachete
Iar aceia cu cojoc
Fac căluţii la un loc.

Spiriduşi în cămăşuţe
Fac numai păpuşi micuţe.
Iar acei cu ochelari
Fac păpuşile mai mari.

Spiriduşii cu ghetuţe
Meşteresc din pluş maimuţe
Iar aceia cu papuci
Pun păpuşilor peruci.

Spiriduşii cu şepcuţe
Construiesc doar maşinuţe
Iar aceea cu tichii
Fac restul de jucării.
Toţi cântă pe o melodie cunoscută:

Da, da, da i-adevărat
Noi muncim neîncetat
Suntem spiriduşi vestiţi
Meşteri foarte iscusiţi.
Decupăm şi sculptăm
Imbinăm şi asamblăm
Toc, toc, toc, boc, boc, boc, ………..
Intră un grup de copii deghizati în jucării cu defecte (cântă pe o melodie cunoscută:
Suntem biete jucării – Văleleu, văleleu
Chinuite de copii – văleu, văleu, văleleu
S-au purtat urât cu noi! Văleleu – valeleu
Nu mai mergem înapoi! Văleu, văleu, văleleu!

Toţi: Spuneţi, spuneţi ce s-a întâmplat ?

jucăriile povestesc pe rând):
Moş Crăciun ne-a dus în dar
La copii ce n-au habar
Cum trebuie să se poarte
Şi ne-au chinuit pe toate!

(o pisicuţă cu urechea şi codiţa rupte.:
Mi-au rupt urechea şi codiţa
Şi mi-au murdărit fundiţa!


Toţi spiriduşii (sau unul singur…)
Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Este de neconceput !
Ce copil rău a putut
Să rănească- o pisicuţă
Aşa mică şi drăguţă?


Un ursuleţ : Eu eram un urs frumos
Insă nasul mi l-a ros
Cel ce i-am fost dus in dar…
Acum totul e-n zadaaaaar!!!
Sunt tare urât acum!!

Un spiriduş: Ţi-a ros nasul? Era căţel?

Ursuleţul: Nu! Era un băieţel !

Toţi spiriduşii: Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
E de neimaginat
Tot ce ţi s-a întâmplat.

Trei jucării (, pe rând , fiecare vorbeste)
. Să ştiţi că şi noi am plecat
Fiincă ne-am cam săturat
De doi fraţi mereu certaţi:

Toată ziua-i gălăgie
Pentru orice jucărie.
Dacă e o ciocolată,
Fiecare-o vrea pe toată.
Dacă unul vrea la deal,
E motiv clar de scandal,
Fiindcă cel’lalt vrea în vale!
Să se-mpace… nu e cale!

Spiriduşii: Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine.
Cum se poate ? Nişte fraţi
Să fie mereu certaţi?
Un spiriduş: Pe Moş Crăciun îl anunţăm
Şi-o soluţie îi dăm:
Până nu se-ncheie cearta,
Nu vine la ei… şi gata!!!

O păpuşa: Pe mine-o fetiţă rea
M-arunca pe duşumea!
Nu mai am nimic întreg
Şi nu pot ca să mai merg!
X
Toţi spiriduşii
Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Oare cum poate o fată
Să trântească aşa de-odată
Păpuşa nevinovată?

Jucărie iepuraş (un copil legat cu o eşarfă care ii astupă urechile). Şi eu am
fugit de la un copil. Este adevărat că nu m-a rănit, dar ţipă toată ziua atât de tare încât mă dor urechile!

Un spiriduş : Cum adică să ţipe? Aşa … fără motiv?

Iepuraşul: . Da! Dacă mama lui il cheamă la masă el începe să ţipe cât îl ţine gura:
Nu vreeeeeeauuuuu! Nu vreeeeeauuuuu!
Dacă vrea o jucărie în loc să ceară frumos, se tăvăleşte pe jos sau ţopăie aşa…(încearcă să imite : dă din picioare ) şi ţipă „dă-mi jucăriiiiiiiaaaaaa”dă-mi-oooooooo! Acuuuuuuummmmm , imediaaaaaaat!!!!

Toţi spiriduşii: Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Să-i spunem lui Moş Crăciun
Ca în seara de Ajun
La el să nu se mai ducă,
Sau să-i dea numai o nucă !

Un copil cu o hainuta ca o carte deschisa (sau ceva care să sugereze că este vorba despre o carte, are paginile rupte şi zmângălite!
Of, of, nu mai pot!
Nu mai pot să mai suport.
 Toate paginile mele
 Au fost rupte, vai de ele
 Apoi m-a zvârlit sub pat
 Un copil needucat!

Toţi spiriduşii
Vai de mine şi de mine
Ce ruşine, ce ruşine!
Aşa ceva nu se poate:
 Din cărţi învăţăm de toate!
Cum să strici o carte care
 Ne este folositoare.

Un spiriduş. Si nici astfel de copii
Nu merită jucării.

Moş Crăciun îi ocoleşte
– Fiindcă pe ei nu-i iubeşte.
(Jucăriile stricate plâng:
Copiii cu suflet de gheaţă
Cred că noi n-avem viaţă !
Ei nu ştiu că noaptea când dorm
Noi jucăriile nu avem somn:

Venim la Moş Crăciun şi-i povestim
Despre copiii pe care-i iubim,
Dar îi spunem şi tot ce păţim
Când suntem nevoite să fugim
De acei  copii care strică jucării

Un spiriduş. . Moş Crăciun ne-a adus o listă cu toţi copiii reclamaţi de jucării. Ne-a spus
Mos Crăciun să nu mai punem în sacul lui nici o jucărie pentru aceşti copii 

O jucărie stricată: Dar cu noi ce o să se întâmple acum? Pentru că noi nu mai putem
merge la nici un copil în halul în care arătăm.

Un spiriduş. Nu vă faceţi griji! Aţi ajuns aici, sunteţi binevenite. Noi vă vom vindeca toate rănile şi veţi arăta ca noi şi vă vom trimite în dar altor copii..Jucarie: Nu , nu, nu! Eu nu mai vreau să merg la copii. Imi este frică! Dacă aţi şti ce tare a durut când m-a lovit fără nici un motiv!!!

Toate jucăriile: Nici noi, nici noi! Nu mai vrem la copii! Nu mai vrem!

O păpuşă frumoasă: Ba să nu vă fie frică! Majoritatea copiilor sunt foarte buni. Sora mea – păpuşa cu părul albastru se află la o fetiţă taaaare bună.: În fiecare zi o spală pe faţă, pe mânuţe, o piaptănă, o leagănă şi îi cântă. Vorbeşte cu ea mult, dorm împreună şi sunt nedespărţite. I-a făcut şi rochiţe noi. L-am rugat pe Moş Crăciun să mă ducă şi pe mine la fetiţa aceasta!

Un spiriduş. Eheiiiii! Cei mai mulţi copii se joacă foarte frumos şi au grijă de jucăriile lor.
Nu le rup şi nu le aruncă peste tot. După ce se joacă, le aşează frumos în rafturi!

O jucărie: Ce bine îmi pare!
Ard de nerăbdare
Să mă ţină-n braţe
Şi să mă răsfaţe
Un copilaş bun
Căruia să-i spun
Că tare-l iubesc
Şi îi mulţumesc
Că mă îngrijeşte
Şi mă ocroteşte .

Jucăriile stricate se duc spre meşterii spiriduşi:
Hai reparaţi-ne îndată
 Fiindcă trece ziua toată
 Şi ne e dor de copii
 Care iubesc jucării

– Spiriduşii incep să le refacă cântând:
. Da, aveţi dreptate, este-adevărat
 A trecut ziua şi s-a înserat !
Totul e gata. Este pregătit
Pentru fiecare darul dorit!

Spiriduşii şi jucăriile pleacă şi intră o fetiţă care cateva clipe se uită uimită la bradul impodobit (presupun ca este asa ceva), apoi cu o mină de copil fericit, incepe sa danseze şi sa recite:
Dansez, dansez şi visez
Că sunt un fulg de nea.
În roiuri de stele valsez
Şi Moş Crăciun e-n inima mea.


Ghirlande poleite si globuri sclipesc,
Păpuşi, jucării şi bomboane,
Artificii în zeci de nuanţe lucesc
Şi toate-s un vis pe care-l trăiesc!


O! Vine,vine! Iată-l pe Moşul cel bun! 
E-n faţa mea şi nu ştiu ce să-i spun.
Privesc totul de parcă-s vrăjită,
Mă bucur tare! Sunt fericită !

Reintră în scenă, în jurul fetiței toți micii actori .

(Este momentul în care intra Moş Craciun sa  le împartă daruri)

… şi a fost lansarea !

Vă anunţam în urmă cu puţin timp că la 20 noiembrie la Târgul de carte Gaudeamuns, Aniela Tănase îşi va lansa cele două cărţi pentru copii „Te-duc-Te-aduc” si „TT la oras”. Mai spuneam că am pregătit o mini-scenetă care să prezinte cărţile  Anielei. Ei bine, lansarea a avut loc şi a fost un succes.
Alina Perţea, autoare de cărţi pentru copii şi redactor şef la Editura Aramis a condus cu mult farmec şi spontaneitate întreaga desfăşurare a evenimentului.
Ada Demirgian cunoscuta autoare a poveştilor despre Firicel, a prezentat cărţile Anielei insistând asupra caracterului lor instructiv-educativ, reuşind să capteze cu uşurinţă atenţia participanţilor veniţi în număr mare.
Cei şase copii de la grădiniţa 46 din Bucureşti care au interpretat minisceneta, s-au dovedit a fi minunaţi actoraşi şi au constituit deliciul asistenţei. Micuţi, drăgălaşi, implicaţi cu totul, au luat jocul în serios şi în afara trenuleţului, pentru ei părea că nu mai există nimic.

Prima lecţie

Personaje:
Cocoşul, cloşca, mai mulţi pui, gâsca, gâscanul, curcanul, răţoiul, bibilica, motanul, vulpea

Decorul este specific unei curţi cu păsări. Intr-un colţ, un coş mai mare în care stau puişorii de găină.
Este dimineaţâ şi toate păsările dorm

Cocoşul:
Cu-cu-ri-guuuuu! Cu-cu-ri-gu ga-guuuuu! Cu-cu-ri-guuuuu!
Gata somnul, nu mai dormiţi,
E timpul să vă treziţi !

( Una câte una păsările se trezesc, încep să-şi scuture „aripile”. Cloşca, aflată lângă coş, vine în fugă spre cocoş, apoi îl trage după ea spre coş)

Cloşca:
Cotcodac, cocoş frumos
Ia să vezi ce am în coş!

in coş se aude : piu, piu, piu, piu!
Cocoşul:
Au ieşit puii din ouă?

Păsările toate, venind spre coş:
Hai, arată-ni-i şi nouă!
Cloşca:
Hai veniţi să vă cunoască
Şi pe toţi să vă-ndrăgească.

(Puii se dau toţi jos din coş.)
Toţi puii:
Ce cald e! De unde oare?
Cloşca:
Uite sus, e de la soare.
Un pui:
Dacă vreau, mă urc la el.
Al doilea pui:
După ce mai creşti niţel !
Cocoşul:
Soarele nu-l poţi atinge
Dogoareşte şi te frige.
Nici de foc sa nu te-atingi,
Că mai rău ai să te frigi.
Al treilea pui:
Ce-s atâţia fulgi şi pene,
De nu te mai vezi de ele?
Cloşca, către pui:
Eeee!Puişori, priviţi la ei:
Toţi sunt prietenii mei
Şi toţi stăm aci-n ogradă. (către pasări):
Prezentaţi-vă degrabă.
Gâsca:
Ga-ga-ga, eu sunt o gâscă…
Uf! Mă sâcâie o muscă! (se agită ca şi cum ar goni o insectă)
Ce spuneam? Na! C-am uitat….
Gâscanul: (enervat sâsâie):
Ssssss, sssst! Te-ai încurcat,
Chiar acum la prezentat.
Ea e gâsca, eu gâscanul,
Vom avea boboci la anul.
Prin ogradă alergăm
Iar la gârlă înnotăm.
Al patrulea pui, către ceilalţi pui:
Ia priviţi pasărea mare!
Hai să-i sărim în spinare,
Să o călărim şi noi
Toţi sau numai câte doi.
Curcanul (supărat):
Sunt curcanul, glu-glu-glu
Şi spre voi mă-ndrept acu.
Ce ziceaţi? N-am auzit,
Dar nu-i vreme de glumit!
Nimeni nu are margele
Roşii cum sunt ale mele!
Gâsca:
Eşti ţâfnos şi-nfumurat.
De atâta infoiat,
Mă mir că n-ai explodat!
Pufăi ca un tren în gară,
Ori capac când sta să sară.
Răţoiul:
Ia lăsaţi-l de-ncrezut,
Că şi moţul i-a căzut
Şi-i atârnă acum pe cioc,
Legănându-se: zdronc-tronc.
Curcanul:
Taci răţoi invidios!
Ţi-e necaz că sunt frumos
Si merg ţanţoş şi băţos,
Nu ca tine legănat,
Ba mai eşti şi crăcănat!
Uite-aşa, tu umbli creanga (imită mersul legănat al raţeelor)
Langa-langa şi balanga!
Răţoiul:
Mac-mac-mac, eu merg, înnot
Zbor şi-n aer peste tot,
Iar pe apă, eu plutesc…
Dacă vreau, te şi stropesc.
Mac-mac-mac, ce nătărău,
Vezi-ţi doar de moţul tău!
Bibilica:
Păcat-păcat-păcat
Vă spun eu adevărat
Că până s-a înserat,
Vor uita că s-au certat.
Pe cuvânt de bibilică,
Eu ştiu tot, chiar de sunt mică.
Vorba mea: păcat-păcat!
Toată lumea a aflat!
Al cincilea pui:
Piu, piu, piu, am ameţit!
Ce de lume-am întâlnit!
Al şaselea pui:
Şi eu am cam obosit…
Şi aşa am flămânzit….
Nu-i ceva de ciugulit?
Cloşca:
Pentru hrană, hai la treabă,
Dacă este-atâta grabă.
Iarbă verde ciugulim
Şi boabe dacă găsim.
Iar de e şi-o râmâ grasă,
E masa cea mai gustoasă.
Al şaptelea pui:
Uite, uite! Am o râmâ
Cloşca: Nu-i o râmâ, e o sârmă.
Râma este în pământ,
Trebuie să scurmi mai mult.

(Apare un motan ce traversează curtea, urmărind atent mişcările puilor, gata să înhaţe vreunul)
Cloşca către cocoş, arătând spre pui:
Uite-i cât sunt de frumoşi!
Motanul (către public, lingăndu-se pe bot)
Imi închipui ce gustoşi!
Cocoşul, (repezindu-se spre motan):
Zât motane pofticios!

(Toate psările îl alungă, dar se întorc repede la pui, timp în care motanul, îndreptându-se spre ieşire, spune:)
Motanul:
Miauuu! plec acum că-s alungat,
Dar mă-ntorc neapărat.
N-am să stau până-nserat,
Ca un fraier nemâncat.

(Păsărimea se foieşte ca şi cum ar fi preocupată cu mâncatul. Un pui se depărtează, alergând după o presupusă insectă. Apare vulpea)
Vulpea:
Mmmmmm! Ce de păsări sunt aici!
Pe alese: mari şi mici…
Ia te uită un pui.Ce proooost!
De friptură cred că-i rost.
Pui, pui, pui, ce frumos eşti…
Vino-aici să ciuguleşti.
Aici iarba e mai grasă,
Mai verde şi mai gustoasă.

(Puiul se duce repede spre vulpe şi ea îl înhaţă)
Puiul:
Piu-piu-piu! Ajutoooor!
(se produce vânzoleală mare, nu toate păsările ştiu din ce parte vine strigătul, puiul se zbate să scape, vulpea este descoperită şi toate păsările sar să scape puiul. Toate păsarile strigă, fiecare pe limba ei : cucurigu, cotcodac, ga-ga, mac-mac, glu-glu, păcat-pacat, toate odată, făcând un vacarm de nedescris. Vulpea lasă puiul care se refugiază în mijlocul păsărilor, care îl mângâie de zor. Inainte de a ieşi din scenă, vulpea pieptănându-şi cu un pieptăn adevărat coada, se adresează publicului)
Vulpea:
N-am luat puiul că n-am vrut,
Nu că nu aş fi putut.
Oricum, e prea dimineaţă
Şi de pui îmi este greaţă.
De atâta puf strănut,
Imi iau coada şi mă mut!
Haaaaapciuuuu!

(Păsărimea se aşează în semicerc cu puii în mijloc)
Cocoşul:
Aţi văzut ce s-a întâmplat?
Puiul putea fi mâncat.
Ce vom spune, ţineţi minte
De acuma înainte.
Toate păsările:
Când nu cunoşti pe cineva,
Indiferent ce-ţi va da,
Nu-i deschide, nu-l urma,
Să nu ai ce regreta.

Prietenul la nevoie se cunoaşte

 Această scenetă, a fost scrisă la rugămintea unei comentatoare-educatoare Nuşa, pentru a o folosi la categoria de vârstă 3-5 ani.

 Personajele in ordinea apariţiei:
– mama ursoaica
– micul ursuleţ
– iepuraşul
– vulpişorul
– lupul
– veveriţa
– corbul
– bursucul
– mama vulpe
– mama iepuroaică
( Un luminiş de padure. Intr-un colţ, un bârlog din care tocmai iese mama ursoaica si micul ursuleţ)
Mama ursoaica
Eu plec acum dupa hrană.
Am luat un coş şi-o cană.
Le voi umple cu bucate,
Din padure adunate.

Tu să stai cuminte-aici
Ca toţi ursuleţii mici.
Să nu pleci, că rătăceşti
Drumul n-ai să mai găseşti

Ursuletul:
Sunt cuminte şi te-ascult,
Dar să nu întârzii mult!

Ursoaica: Pa
Ursuleţul: Pa, pa…
(Îşi fac semne cu labutele în semn de salut)

Ursuleţul se aşează în deschizătura bârlogului şi se uită cum se îndepartează ursoaica pe cărare . Deodată, zăreşte un iepuraş şi se ridică vesel :
Iepuraş, ce faci aici
Printre tufe de urzici?

Iepuraşul:
Caut nuieluşe verzi,
Să le ronţăi, tu nu vezi?
Am plecat demult de-acasă
Mai bine fac cale-ntoarsă.

Ursuleţul se indreaptă spre iepuraş ţopăind:
Stai că vin să ne jucăm
Să sărim, să ne-alergăm,
Dacă vrei… ne gâdilăm!
(Ursuleţul se duce la iepuraş şi începe să-l gâdile. Râd amaindoi si tot alergând se îndepărtează de bărlog. Amândoi observă un vulpişor care plânge.
Ursuleţul si iepuraşul:
De ce plângi vulpişorule?

Vulpişorul:
Plâng că tare-s speriat.
De mama m-am departat,
Şi-acum drumu-am rătăcit
Şi nu mai e de găsit.
Alergam un puf să-l tund
Şi-am căzut pe spini în fund.
(Plânge)

Ursuleţul:
Nu mai plnge, eşti cu noi
Găsim drumul înapoi.

Iepuraşul se uită în jur speriat:
Care drum, că nu mai ştiu?

Ursuleţul se uită şi el în jur şi-si leagănă capul ţinându-l în lăbuţe:
Văleleu! Tu ai dreptate,
Bârlogul cred că-i departe!

Toţi trei plâng:
Ce ne facem noi acum?
Nu se vede nici un drum.

Plâng toţi şi strigă:
Mamaaaa! Maaamaaaaa! Mamaaa…

Se aude: „Hauuuu, hauuuu-uuuu .. ” )cele trei animaluţe se înghesuie unul în altul tremurând de frică şi scâncind), Apare lupul care îi vede şi li se adresează foarte răstit:
Ce zbieraţi zgaibe pitici?
Nimeni nu v-aude aici!
Ştiu părinţii c-aţi plecat
Şi-n codru v-aţi afundat?

Toţi trei: Nu.

Lupul:
Aaaa! De aceea tot strigaţi
Atâta de disperaţi.
Dar cum artată mamele voastre?

Toţi trei în cor:
Mama mea-i cea mai frumoasă
Şi cu faţa luminoasă.
Mama mea e cea mai bună.
Cred ca mama e o zână.

Lupul (se scarpină în cap):
Da, aveţi şi voi dreptate,
Aşa sunt mamele toate.

Veveriţa intră în scenă şi se apropie de ei zicând:
Am să va ajut şi eu,
Să le caut, nu e greu.
Am să sar din cracă-n cracă.
Pentru mine e o joacă.

Lupul si micutii:
Mulţumim, du-te. du-te…

Veveriţa pleacă şi intră corbul:

Si eu mă ridic în zbor
Să le caut. Văd că-i zor
Mamele să anunţăm,
Puii înapoi să-i dăm.

Lupul şi micuţii:
Mulţumim, pleacă repede în zbor!

Iese corbul şi intra in scena bursucul:
Staţi aşa! Oi fi greoi,
Dar v-ajut şi eu pe voi.
Am s-alerg cât pot acum,
Poate le-ntâlnesc pe drum.

Micuţii se apropie de lup fără teamă, iar lupul îi mângâie pe creştet, dojenindu-i uşor. In acest timp, reintră in scenă veveriţa şi corbul strigând:
Le-am găsit, le-am găsit, vin acum alergând!

Apar în fugă şi-şi îmbrăţişează fiecare micuţul: mama ursoaica, mama vulpe şi mama iepuroaică. In urma lor intră şi bursucul.

Vulpea către vulpişor:
Te-am căutat peste tot
Şi am plâns de nu mai pot.
Iţi luasem chiar un tort,
Dar acum te-ai lins pe bot.
Până nu te faci cuminte
Mănânci doar cartofi şi linte.

Mama iepuroaică, către iepuraş:
Nici nu ştiu ce să mai zic!
Uite-aşa, cât eşti de mic,
Tot te urechez un pic,
C-ai fost rău şi ai plecat
Fără voie la plimbat.

Mama ursoaică, adresându-se celor trei micuţi :
Aţi greşit şi e ruşine.
Să pleci singur, nu e bine.
Drumul poţi să îl greşeşti,
Când eşti mic, te rătăceşti!

Cele trei mame către lup, corb, veveriţă şi bursuc:
Fără voi, nu aveam cum să-i găsim.
Dragi prieteni, mulţumim.

Toate cele zece personaje, se prind de mâini şi spun in cor:

Toată lumea recunoaşte:
Că un prieten, la nevoie se cunoaşte.