COPIII LUMII

Copiii lumii

Copiii din lumea toată
Prinşi de mâini au făcut roată,
Şi-au înconjurat Pământul
Cu voia bună şi cântul.

S-a prins şi soarele în joc
Şi saltă din opinci cu foc,
Dar e firesc aşa să fie:
Unde-s copii, e veselie!

Ei sunt bucuria vieţii
Toţi copiii sunt frumoşi
Ocrotind planeta albastră,
Toţi vor creşte sănătoşi.

VARA-I ICI, IARNA-I DEPARTE

VARA-I  ICI, IARNA-I DEPARTE

Plină de delicateţe,
Zâna vară s-a ivit
Şi de-atâta frumuseţe,
Chiar şi vântu-a amuţit.

Ochii ei sunt cer albastru
Şi au străluciri de astru.
Gura parcă e cireaşă.
Flori de maci sunt pe cămaşă.

Privind-o cu încântare,
Soarele luci mai tare
Aruncând din cer dogoare,
Ofilind iarbă şi floare.

De căldură, peste tot
Fructele în pomi s-au copt
Iar pe câmp grâu şi secară
Se strânge din zori în seară.

Sub o tufă ce-l umbreşte,
Greieraşul leneveşte
Şi indiferent şopteşte
Intorcându-se pe spate:
– Vara-i ici, iarna-i departe!

CE-A PĂŢIT GRIVEI ?

5 babe (FĂ CLIK PE POZĂ !!)

Cinci mătuşi îngrijorate
Impreună se gândesc
Ce-a păţit Grivei azi-noapte
Şi răspunsul nu găsesc.

Suspinând, tuşa Aglaia
Presupune necăjită
Că ar fi de vină ploaia
Sau o boală neştiută,

Fiindcă astăzi, de mâncare
Grivei nici că s-a atins
Şi nu ştie de ce oare
Stă numai pe burtă întins?

Mai prejos ca să nu fie
Celelalte mătuşici
Se-ntrec în filozofie
Cu observaţii adânci:

Că şi coada ar fi beteagă
Fiindcă prea o ţine-n jos
Şi-o ureche e cam bleagă
Iar părul este sârmos.

Chiar atunci intră pe uşă
Bunicul cu-n retevei
Lămurind-o pe mătuşă
Ce-i cu boala lui Grivei.

Din dulap tot a furat
Şi-a mâncat ca un hulpav
Şi acum, că-i vinovat
Se preface că-i bolnav.

Ce- a urmat nu vă mai spun.
Dar v-asigur că de-atunci
Grivei s-a făcut mai bun,
Şi mănâncă doar ce-i duci.