După ce a fost respins de Nataşa, Serioja, motanul meu, lovit în amorul propriu şi umilit şi-a îndreptat privirea spre Serafina. De cum a văzut-o s-a îndrăgostit pe loc şi aflând că este ziua ei, a pornit campania de cucerire, fapt ce l-am povestit pe blogul Mirelei Pete, stăpâna Serafinei. Pentru o constanta admiratoare aduc povestea si aici:
Motanul Serioja, crai mare şi vestit,
La uşa Serafinei se-ntrece-n miorlăit,
Şi dăruindu-i azi, cu drag un şoricel
O-mbrăţişează tandru, şoptindu-i uşurel:
De ziua ta, frumoasă pisicuţă
Dă-mi voie să-ţi sărut micuţa ta lăbuţă.
Ea fericită, boticu-şi umezeşte
Încuviinţează gestul şi-i zâmbeşte.
El o priveşte adânc, cu tainic înţeles
Şi dintre toţi motanii… doar el e cel ales!
Sarut mana, Aura! M-ai amuzat teribil cu povestea motanului rusesc. Nu ma pot abtine sa nu zambesc :). Imi aduce aminte de basmele rusesti din copilarie in care eroul, Ivan, se chinuia sa curteze si sa ajunga la printesa din turn. Asa si cu Serioja al tau, zau ca e desprins de acolo! Ce figura! Super-reusita poezia!
Araceli, Serioja al meu preferă mâţele de cartier mult mai puţin pretenţioase decât capricioasele prinţese!
:)), mie Serafina mi-a parut cel putin o printesa, dar ea cred ca e exceptia.
Bine, fie, „doamna si vagabondul” in varianta felina! Are si el dreptate intr-un fel… cum sa faca fata atator pretentii si maniere ce troneaza in „lumea buna”? 🙂
Norocos e Serioja ăsta.Așa tipă chipeșă să aibă.
La mulți ani Serafină cea frumoasă!
Ervin, şi dacă ar fi numai Serafina… nici nu ştii ce crai este! Bântuie tot cartierul!
Astfel, Nataşa a rămas tot cu Hi5…
Vania, Serioja este totuşi insistent…
Pingback: Efecte secundare « Ioan Usca
Să vedem despre ce este vorba…
Frumoasa poveste de iubire……frumos povestita….
Felicitari Serafinei pentru marea cucerire si…La multi ani fericiti!
Liana, nu ştiu dacă Serafina chiar o fi fericită de cucerire, dar Serioja işi face datoria de a-mi da subiecte pentru versificat şi dacă şi plac , nu pot decât să mă bucur.
31 MAI -DATA ISTORICA CAND DEMOCRATIA A MURIT IN ROMANIA…:(
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Pingback: Inocenta « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Atingerea inspiratiei. Implinirea menirii. « Ҩ Gabriela Elena
Hai la hora copilăriei, pe blogul meu. 🙂 Trimisesem eu şi o invitaţie pinguită dar, bag seamă, n-a ajuns poştaşul. 🙁
Adela, imi pare rău, dar nu a ajuns nici o invitaţie la mine. Oricum vizita am să o fac cu plăcere, chiar şi fără invitaţie.
Ştiu, am văzut că n-a ajuns link-ping-ul. De fapt, n-a ajuns la majoritatea. Nu ştiu ce se întâmplă. 🙁
Adela, se mai întâmplă câteodată! Să le trecem cu vederea şi calculatoarelor… de , mai uită şi ele!
Dupa o pauza destul de indelungata a-ti revenit in forta cu poezii mai optimiste si tot atat de frumoase. Am recomandat situl dv. unor doamne educatoare de la o gradinita din Harlau. Poate la serbarea de sfarsit de an voi avea o surpriza din partea unui copilas: Sa recite versuri creeate de dv.
Harlau625. Mă bucur mult să vă citesc comentariul. Şi eu m-am găndit la dumneavoastră. Aş fi fericită să aflu că la serbare un copil recită o poezie de a mea. Vă aştept cu veşti!