Pisi, mâţa siameză
A poftit la maioneză.
Şi uite-aşa pâş-pâş-pâş-pâş
Se apropie târâş
De bucătăria-în care
Este porţia cea mare.
Dintr-un salt a şi ajuns
Pe dulap, acolo sus.
Dar, dezastru! Cu lăbuţa
A trântit farfuriuţa
Şi-a căzut şi pisicuţa
Drept pe cap la bunicuţa.
Uf! De spaimă a împietrit
Şi-ochelarii i-au sărit
Chiar în vasul cu mâncare
Ce-l ducea lui tata-mare.
Şi-a crezut că uraganul
I-a trântit în cap tavanul !
Atunci, Pisi… ţuşti afară…
Şi-a fugit pe ulicioară !
Dar de-o prinde bunicuţa,
Ce-o păţi ea, pisicuţa?
Ulise mă roagă să scriu:
De-aia nu-mi plac mâţele, că-s mincinoase şi hoaţe! Bine că aţi prins-o!
Eu, Zamfir, subscriu la părerea Prietenului meu. Deşi, mai minte şi el şi mai fură (rar de tot!) şi el. Şi e şi parşiv. Ca o … mâţă!
Zamfir, remarc zâmbind aprobativ majuscula de la „Prietenul meu”, fiind vorba de Ulise şi îţi înţeleg preţuirea ce o ai pentru el. Recunosc, câinele este cel mai credincios prieten, iar mâţele sunt într-adevăr parşive. Cât priveşte mâţa din poezioara mea, a fost SURPRINSĂ asupra premeditatei hoţii (care în fapt nu s-a mai consumat) şi nu PRINSĂ, aşa că numai pe jumătate te poţi bucura (doar pentru că a rămas nemîncată). In rest… nici nu se ştie dacă va fi pedepsită sau nu. Nu poţi şti reacţia bunicii!
Tare nazdravana Pisicuta ai surprins, Aura! De fapt tu esti cea care a prins-o in flagrant! Tu, cu versurile tale frumoase si calde ce au puterea magica de a re-crea universul copilariei pentru cei mari si de a-l construi pentru cei mici. Eu nu, nu vreau sa fie prinsa mata, a poftit si ea la putina maioneza, asa cum poftim si noi la ciocolata. Ea de ce nu ar avea voie? Te rog, ascunde ochelarii bunicii, sa nu o mai zareasca pe Pisi!
Araceli,
Dacă asta-i voia ta,
Să-i ascundem undeva
Şi să-i punem alţi-n loc
Să-i poarte mâţii noroc,
Ca atunci când o s-o vadă
Să-i fie bunicii dragă,
Şi în loc de coadă trasă
Să-i dea mâncare gustoasă
Şi în loc să-i dea un cot
S-o pupe pe Pisi în bot!
Majuscula de la termenul Prieten ce-l aplic pe adevăratul meu … Prieten (nu pot scrie nicicum „prieten” când vorbesc de bestia care se uită la mine, în loc să mănânce, când îi pun castronelul în faţă!) este câştigată prin comportamentul lui. Dar, citeşte încă o dată comentariul meu: îi recunosc lui Ulise calităţile de mare … parşiv! Dar, şi cu un mare … bun simţ!
Zamfir, parşivi sunt toţi răsfăţaţii iubiţi, fără excepţie, iar Ulise este unul dintre ei. Nu avea cum să se abată de la regulă. Iar bunul simţ se datorează speciei din care face parte, o specie de multe ori superioară unei anume categorii de bipezi vorbitori.
Era flamanda pisicuta….
O s-o ierte bunicuta!
……………………………
Ochelarii in mancare….
Ce gust ii va da oare?
Liana,
Cu ochelarii în mâncare,
Bucata va fi mai mare!!
De o iartă sau n-o iartă
Orice copil o să poată
Să-şi închipuie ce vrea
După cum o judeca.
dacă pisicuța este una dintre minunile aurei, eu știu că n-o va pedepsi prea tare. și mai știu că pisicuțele care sunt iubite nu fură niciodată pentru că ele primesc și mâncare și afecțiune. greșesc? nu cred…
Pisica, totul până peşte! Când apare peştele dispare orice urmă de aleasă educaţie a pisicuţelor.
he, he… înseamnă că aceea e mâncarea favorită.
nu ştiu, naomi nu a furat vreodată ceva. dar face gălăgie mare ca să-i dau. deşi ştie că va primi, de fiecare dată… eu spun că bombăne.
Minunat, comic, inspirat și pe gustul meu și al copiilor de toate vârstele!
Ce va păți? Va primi păpiță, că de-aia-i pisicuță! A poftit la maioneză, auzi, gusturi de siameză….Deja o văd creionată, cu o atitudine tipică, perplexă și dulce!
Aurora, nu pot spune decât…că se conturează și se va concretiza. Delicioase versuri, șmecheră piscuță! 🙂
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 35) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Stephen Crane (1871-1900) – Drumeţul « Orfiv
Pingback: Crima de la jubileu «
Pingback: Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată « Mirela Pete. Blog
Faine poeziile, Doamna!
:))))))))))))))))))))))))))))))) poezia asta merita spusa la o serbare 😀
Mărite Han, cu plecăciune până la pământ ! Iţi mulţumesc pentru comentariu! face cât cinci pagini de laude sunătoare din coadă !
frumoasa,haioasa si mai ales de acord cu Marele Han
Nuşa, asta înseamnă că la prima serbare, micuţii de la clasa ta vor şti poezia. Vin şi eu să îl aplaud pe cel ce o va recita şi… să-i dau o ciocolată !