Tristeţi de toamnă

   O fărâmă albastră de cer , o rază hoinară… undeva departe, timpul cerne prin fluier un cântec şoptit. O frunză întârziată pe obrazul unei toamne, ar vrea să dea în mugur o nouă primăvară… dar este atâta toamnă!
Vroiam să mă pierd în curcubeul văzduhului, să simt o mângâiere de fluture, să mă înbăt cu nectarul florilor, dar  petalele florilor sărutate de brumă şi-au pierdut deopotrivă nectarul,parfumul şi strălucirea . Gândul îmi fuge printre copacii desfrunziţi ai unui codru singuratec şi văd cum frunzele cad una câte una… Tăcerea creşte ca din pământ, acea tăcere a lumii vegetale care te învăluie, care te pătrunde, care te face să cauţi căldura unei mâini, prietenia unor ochi. Priviri de toamnă, culori de toamnă târzie, gânduri de toamnă, de amurg… pe sub crengi părăsite, înserarea curgea precum apele la vale, umbre dulci, ruginii stăpânesc cetatea mea de vise. Obosit şi palid soarele se ascunde după o coamă de deal să se culce… treptat norii îl ascund cu totul şi dintr-o dată simt cioburile ploii purtate de vânt lovindu-mi fruntea şi rătăcindu-se printre şuviţele părului meu. Plâng frunzele toamnei cu picuri mari şi reci… plâng ochii mari ai timpului. In gând, o clipă răsare speranţa precum o bătaie stingheră de aripi şi apoi… apoi totul rămâne aşa cum a fost.
Am simţit că toamna mi-a învăluit făptura şi încearcă să se cuibărească în inima mea şi-n acele momente de dezamăgire m-am gândit la clipele în care n-am ştiut ce să cer de la viaţă, sau poate că am cerut vieţii prea mult, m-am gândit la clipele în care am renunţat, m-am gândit că trecem prin viaţă cu idealurile noastre, cu visele noastre, cu bucuriile şi necazurile noastre, cu certitudinile şi incertitudinile noastre, în căutarea unui ţărm, în căutarea unui vis, în căutarea unui adevăr şi atunci când îl simţim, atunci când îl aflăm plin de promisiuni… este totuşi prea târziu… e toamnă!

39 thoughts on “Tristeţi de toamnă

  1. Toamna e singura care îmi mai aduce o fărâmă de liniște. Tare frumos ai scris, m-am pierdut printre culorile ei, printre foșnetele frunzelor, printre copacii dezgolți… Te îmbrățișez cu mare drag!

  2. Sufletul tău de poet nu te-a lăsat să cânți Toamna decât într-o elegie care înclină trist, dar atât de frumos, sper esență de cețuri, ploi și brume, cu care toamna se-mbracă și îmbracă suflete…
    Aurora, acest fragment e învăluit în mai multe toamne, acele toamne care adaugă vârstelor noastre șuvițe cărunte…așteptând Primăverile, care le reîmprospătează, le înverzesc, le înfloresc! Ca să putem spune: a mai venit o mândră primăvară! Până atunci, vom depăși ,semeți , o altă toamnă plată, fadă și o iarnă mai geroasă ca oricând, așa se spune, brr!
    Culorile toamnei au pălit deja, e galben-maronie, către putred, e umedă, rece și cu fruntea încrețită de nori neplăcuți, grei, plini, apăsători. Ceea ce a fost auriu și arămiu până aum, a devenit gri și cețos.
    E timpul pentru muncă! gata, acum e momentul să scrie scriitorii, să picteze pictorii și să exerseze pianiștii!
    Felicitări pentru acest superb fragment!

  3. Frumos spus…
    „m-am gândit că trecem prin viaţă cu idealurile noastre, cu visele noastre, cu bucuriile şi necazurile noastre, cu certitudinile şi incertitudinile noastre, în căutarea unui ţărm, în căutarea unui vis, în căutarea unui adevăr”…

    Gânduri bune!

    • Cristian Lisandru, acesta este adevărul: alergăm în căutarea adevărului , al adevăratului nustru sens al existenţei noastre spre a ne împlini destinul. Nu reuşim întotdeauna , important este să nu încetăm niciodată să-l căutăm!

  4. Superb tabloul toamnei descris de dumneavoastra si imi pare tare rau ca am constatat ca toamna aceasta(de anul acesta) a trecut prea repede. Toamna e anotimpul care imi place cel mai mult si de ce? Pentru ca iti incanta ochi cu atatea culori, ca de multe ori ramai mirat de ce e in stare natura ca creeze dar , pe langa toate cestea, te zapaceste cu atatea gusturi si mirosuri . Te afli intr – un adevarat paradis de culoare si dulceata ca aproarpe nici nu mai vrei sa schimbi anotimpul si ai vrea sa fie vasnic Toamna.

  5. Niciodată nu-i târziu. O toamnă nu înseamnă neapărat un pas mai aproape de final. O toamnă poate fi şi trecerea către o altă etapă, către o altă primăvară la care visezi… o treaptă pe care o urci către altceva. Acceptă toamna ca fiind un pas mai aproape de primăvara către care aspiri. Ai adunat în toamna ta atâta delicateţe şi frumuseţe, încât primăvara va izbucni ca un boboc nerăbdător să-şi desfacă corola. Ţi-e toamnă în gânduri, dar ţi-e primăvară în suflet.
    Seară frumoasă să ai!

    • Carmen, nepoţică dragă, uneori mai cazi pradă nostalgiilor, tristeţilor… dar aşa e, în suflet este primăvară şi voi cu tinereţea voastră (Tu, Cristi, Teo..) îmi aduceţi cu fiecare vizită soarele primăverii în fereastră !

  6. Pingback: CU UN PAS MAI APROAPE « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  7. Pingback: Eu tac « Blogul lui Teo Negură

  8. Pingback: Bucătăria sufletelor « Cristian Dima

  9. Calc pe vârfuri, în şoaptă pentru a nu-ţi tulbura gândurile. Îmi vine să adun toate frunzelea alea triste şi să le arunc în aer şi să râd, ca să alung tristeţea ta de toamnă… Uite, ţi-am adus în dar nişte struguri din via sufletelor… Hai, mamă, nu fi tristă…

    • Cristi, tu şi Teo chiar mi-aţi simţit starea sufletească: Iţi mulţumesc mult pentru gândurile tale atât de frumoase. Cum să mai fiu tristă când îmi simt inima învăluită de optimismul tinereţii tale?

  10. Pingback: Dexign, la aniversare (II) « Mirela Pete. Blog

  11. Pingback: Dexign, la aniversare (I) « Mirela Pete. Blog

  12. Pingback: Fiica toamnei « Cristian Dima

  13. Pingback: Susţinem moţiunea de cenzură | Ioan Usca

  14. Pingback: EVADARE ÎN TOAMNĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  15. Pingback: Boc …la Cotroceni ?! « Madi şi Onu Blog

  16. Pingback: Cântec de munte – Ardeu 5 « Cristian Dima

  17. Pingback: “Ecou de romanta” « Gabriela Elena

  18. Pingback: M’s Movies – Bridge To Terabithia « M's blog

  19. Pingback: Poveste de vis (10) « Blogul lui Teo Negură

  20. Pingback: Mesaj purtat de vânt… « Cristian Dima

  21. Pingback: O mână de frunze şi un premiu din suflet « Noaptebunacopii's Blog

  22. Stii care e cel mai mare regret al meu, in ce te priveste, Aura? Ca scrii atat de rar asa… Am tremurat tot citindu-ti cuvintele, le-am reluat si dupa ce mai intai am fost invidios putin ca nu le-am scris eu, m-am bucurat ca mi-ai oferit sansa sa le vad astfel impletite… E ca si cum m-ai fi strans in brate 🙂

    • Teo, ai scris atât de frumos acest comentariu, atât de cald, atât de la obiect, atât de inspirat încât eu chiar te-am îmbrăţişat online! Iţi mulţumesc din suflet. Gândul acesta al tău este o motivaţie puternică pentru mine de a scrie…

  23. Pingback: Oraşul sau (şi) oamenii?… « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  24. Pingback: ARGOU POLITIC « Madi şi Onu Blog

  25. Pingback: Sărbătorindu-l pe Picasso « Mirela Pete. Blog

  26. Aurora, draga mea, esti incurabila. O romantica incurabila. Scrii extraordinar de frumos… „plang ochii mari ai timpului”… superb. Iar eu care bodoganeam ploaia, nu m-as fi gandit la asa ceva. mai vreau… mai mult si mai des 🙂

    • Cati, de-ai şti cât de mult îmi doresc eu să scriu…. şi cât de des aş vrea să fac lucrul acesta, dar timpul de care vorbeai mai sus, timpul acesta este tare zgârcit, mai ales când este vorba de plăceri, ori scrisul la mine intră în categoria marilor plăceri, a pasiunilor aş putea spune.

  27. Pingback: Madi's Animation » M’s Movies – Bridge To Terabithia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.