La rugămintea Simonei, am scris aceste câteva versuleţe pentru copiii de 2 ani. As dori tare mult să ştiu dacă micuţii de doi ani, reuşesc să spună patru versuri, deci rog „beneficiarii” să-mi spună intr-un scurt-scurt comentariu.
Pisicuţa
Miau-miau,
Lapte vreau !
Fugi pisică mititică,
Că te prinde Azorică.
Ham-ham
Ham-ham-ham face căţelul
Să-l audă băieţelul.
Hai să ne jucăm cu el,
Că şi cuţu-i mititel !
Groh-groh
Groh-groh, face purcelul
Când îi ducem castronelul
Cu porumb şi iarbă verde.
Nici o boabă nu o pierde.
Lăbuş
Mi-a luat din coş Lăbuş
Ursuleţul meu de pluş.
Şi i-l las, că-i şi el mic
Dar să nu-i rupă nimic!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 42) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Iubire vs. Gelozie « Cristian Dima
Pingback: 3 ceasuri bune « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Pingback: NASA şi-a cam bătut joc | Amour de jour
Nu degeaba blogul tau poarta numele de „Stropi de suflet la vedere”!
Poezioarele pentru cei mici si foarte mici, sunt ca niste mici stropi de roua ce capata stralucire, rostite de mititei. 🙂
Gabriela, ai scris atât de frumos, încât m-ai făcut să roşesc de drag.
Bunicuta iti multumim. Ma pun pe invatat ca sa pot preda mai departe :-).
Simona, fă repetiţie şi ia-ţi intonaţia potrivită şi după ce le reciţi copiilor, spune-mi şi mie cum au reacţionat. pâna atunci am emoţii fiindcă nici un juriu nu este mai competent decât copilul!
Pingback: Sorin Stoica, scriitorul solitar |
Pingback: Orăşelul copiilor
Aura, m-ai cucerit cu:
Pisicuţa
„Miau-miau,
Lapte vreau !
Fugi pisică mititică,
Că te prinde Azorică”
Cred că pentru cei foarte micuți e cel mai greu de scris. Dar tu nu întâmpini astfel de dificultăți, n-ai avea cum! De data asta, cele mai sincere felicitări! Miau! 😛
Mirela, eşti generoasă ca întotdeauna când este vorba de scrierile mele. Mă bucur că tu crezi în mine şi în ceea ce scriu. Mulţumesc.
Cum am trecut de mult de vârsta de 2 ani, n-aş putea să-mi dau cu părerea cât de repede pot fi reţinute. Dar sunt mult prea frumoase, aşa că au toate şansele ca cei mici să fie vrăjiţi de ele şi să-i tot roage pe părinţi să le recite, încât în mod sigur vor fi învăţate nu doar de către copii. 😀
Pingback: Am fost acuzat de plagiat!!! « Andreihappyday
E minunat ca te pricepi sa scrii si ludic, si lucruri serioase, pentru oamenii mari. Probabil ca pentru asta, ai nevoie de o experienta de viata mai stufoasa decat a tinereilor ca noi 🙂 Ma bucur sa te regasesc, Aura, cu bine!
Teo,nu este vorba de experienţă ci de implicare în viaţa şi educaţia copiilor. Si mai e ceva: păstrează nealterat într-un colţişor al inimii sufletul de copil, dorinţa de puritate şi atunci vei putea scrie şi lucruri care să meargă direct la inima micuţilor.
Revin cu impresii : deja a învatat prima poezioara, o spune ajutat dar o spune :-). Multumim
Simona, nici nu ştii tu cât mă bucur când aud că micuţii învaţă poezioarele mele! Cu drag , pentru ei le scriu.
Pingback: Cine moare? « Gabriela Elena
Pingback: Năbădăiosu şi… pac,pac « Cristian Dima
Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (3) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (4) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: De dor nebun de tine « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Sintaxe | alexandrescudaniela.com
Pingback: DOAR EL « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Lumină « Cristian Dima
Pingback: Iata ca nu eu am mintit! « Andreihappyday
Te pup pentru poezii. Multa sanatate
Nuşa, la fel!!
Nuşa. Foloseşte-le şi nu uita să-mi spui cum au fost primite de cei mici. Ce le-a plăcut mai mult şi despre ce le-ar plăcea să scriu?
Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (5) « Blogul lui CARMEN
Pingback: Iubire vs. Gelozie | Cristian Dima