Revin după o pauză destul de mare şi simt nevoia să motivez.
In urmă cu aproape două luni, tatăl meu afăcut un accident vascular cerebral. De atunci, toţi cei ce ne-am aflat în jurul său, am gândit în fiecare zi care trecea că este ultima sa zi de viaţă. Fiecare noapte era perioadă de veghe. Zilele erau la fel de obositoare şi chinuitoare ca şi nopţile. O lumânare pâlpâia mereu in camera în care se lupta totuşi să trăiască. De prisos să descriu fazele prin care a trecut : de la stare comatoasă la accese violente , de la imposibilitatea de a articula un sunet, la strigăte ce pareau a iesi din beciurile inchiziţiei, de la pierderea identităţii, la dialoguri cu fiinţe imaginare sau de mult timp plecate dintre cei vii. Dar indiferent de starea psihică, tot timpul a fost imobilizat la pat, nemnaiputând sa-şi coordoneze nici o miscare, făcând îngrijirea sa mai mult decât dificilă,de multe ori epuizantă . Si totuşi spre uimirea noastră, dar mai ales a medicilor care l-au examinat şi urmărit evoluţia bolii, în ciuda vârstei foarte înaintate (95 de ani) a depăşit momentul critic, în sensul că deşi tot imobilizat, este perfect constient şi mai puţin solicitant (deci mai putem respira si noi), poate face faţă oricărei discuţii şi doreste să trăiască .
Acestea fiind spuse, presupun că veţi inţelege de ce am lipsit atât de mult. N-aş spune că acum sunt liniştită şi că pentru mine curge pe râuri miere şi magiun, dar incerc să-mi reiau cât de cât vechile indeletniciri atât de dragi mie.
Vreau să mulţumesc tuturor celor care au trecut – în lipsa mea – pe aici şi mi-au lăsat câte un semn că nu m-au uitat. Am înţeles că am prieteni şi că blogosfera este totuşi o lume aparte unde intotdeauna găseşti un punct de sprijin când eşti pierdut în spaţiu.
Tuturor, gândurile mele bune şi cu drag, o floare:
Imi anunţ întoarcerea „acasă” pe blog :
Mirela, Teo, Cristi, Carmen, Vania, Cati, Elisa, Zamfir, Nea Costache, Silavaracald, Gabriela-Elena
Bine ai revenit.Pot să-mi imaginez cât a fost de greu.Îți doresc ca asta să fie ultima încercare la care te pune viața.Să ai parte de acum înainte numai de fericire și bucurii.
Ervin, este o mare bucurie pentru mine de fiecare dată când îţi citesc cuvintele. Aşa să fie cum îmi urezi tu! Abia aştept să pot să intru pe blogurile prietenilor online, să citesc, să comentez, să mă conectez din nou la blogosferă . Multă sănătate !
Of, Doamne, ce necazi! Multa sanatate, dna Aurora! Toate gandurile bune de la noi.
Daniela, te simt alături şi-ţi mulţumesc cu drag.
Ma bucur ca ati revenit. Ma bucur ca sunteti oprimista si nu v-au doborat necazurile. Va doresc putere sa treceti peste aceste suparari. Multa sanatate tatalui dv. dv. si familiei dv. Astept poezia pentru martisor. Eu voi publica peste cateva zile un articol dedicat martisorului. Cu respect!
Si eu mă bucur să vă regăsesc pe blogul meu. Mulţumesc mult pentru urări şi gândurile frumoase. Poezia pentru mărţişor va veni cui siguranţă destul de repede. Până atunci alerg pe blogul dumneavoastră să nu ratez cel mai grăbit mărţişor!
Multa sanatate si putere sa faceti fata situatiei.
Marinela
Marinele, bun venit printre stropi de suflet! Mulţumesc pentru cuvintele calde. Te aştept mereu cu drag.
Aurora, noi am vorbit aproape zilnic la telefon, astfel că am avut prilejul să găsesc în tine o persoană de o generozitate, dăruire și forță cum rar mi-a fost dat să văd…Faptul că ai omis să spui prin ce-ai trecut tu, obosită și epuizată fiind, ajungând în spital în urma comoției provocată de căzătura datorată oboselii, îmi demonstrează că am intuit bine în tine OMUL deosebit, puternic, frumos și talentat!
Multă sănătate ție în primul rând, dar și celorlați care au zile de la Dumnezeu, să fie cum e mai bine!
Mă bucur că ai revenit!
Mulțumesc pentru frumoasele comentarii și abia aștept poeziile tale și articolele scrise cu…Stropi de suflet! 🙂
Mirela, iţi mulţumesc şi aici pentru că mi-ai fost mereu aproape şi m-ai ajutat să trec mai uşor peste această perioadă mult mai grea decât am prezentat-o eu aici, dar despre care tu ştii din discuţiile noastre. Iţi promit că voi încerca să postez zilnic şi incă o dată îţi mulţumesc pentru sfaturile şi îndemnurile tale ce-mi insuflă optimism şi incredere. Cu mult drag!!!
Bine te-am regasit bunicuta noastra preferata. Ne pare rau ca treci prin momente grele, iti dorim multa putere sa treci peste toate un pic mai usor si asteptam cuminti poeziile pentru copii :-).
Simona, cu siguranţă vor veni şi poeziile pentru copii şi mă voi strădui să vină cât mai repede.
Bine ai revenit! M-am tot intrebat ce e cu tine si as fi preferat sa te stiu plecata prin tari mai calde, savurand un cocktail sub umbreluta. Chiar daca vestile pe care ni le dai nu sunt atat de vesele, nu ne putem abtine sa ne bucuram de revedere. Sanatate tatalui tau (insusi faptul ca a ajuns pana la aceasta varsta este o realizare) si sa ai puterea fizica si psihica de a trece. alaturi de dumnealui, peste aceste momente!
Soare de martie, mulţumesc pentru vizită şi gândurile frumoase. Voi căuta să fiu o prezenţă activă.
Ma bucur. Felicitari pentru ca tocmai am vazut ca esti Buimaca de Frunte!
Florina, îţi mulţumesc pentru că imi urmăreşti paşii pe unde trec ! „Buimacă de frunte”… aşa am fost de când mă ştiu!!!
Bine ai revenit, suflețel. Am pacienți aflați în starea tatălui tău și știu prin ce încercări grele treceți.
Să vă dea Dumnezeu tăria de a trece peste toate astea, spre a putea sărbători centenarul celui ce ți-a dat viață.
Multă sănătate ție și celor dragi. :-*
Silavaracald, nu ştiu de ce mă fâstâcesc aşa de tare de câte ori te rătăceşti pe la mine? Adevărul este că îmi face o mare, mare plăcere să te am oaspete. Şi ştiu şi de ce! De ce? Pentru că eşti veselă mereu şi pusă pe glume, ceea ce tradează o fire total pozitivă, „ceea ce pozitivare” se „asortează” de minune cu starea prin care trec , tu venind ca un medicament antistress pe reţetă compensată 100% , deci… mai hai ! Vino mai des pe aici!
Aaaaa! Era să uit: aia cu „sufleţel” mi-a uns toate „rotiţele” cu serotonină! Graţie!!!!
Mulţam frumos de urări! Sa fie !
Noa, acuma m-ai zăpăcit tu pe mine. 😀
Oare mă voi ridica la înălțimea așteptărilor?
O să mă iubești oare și când n-oi fi veselă?
Ceva îmi zice că da, pentru că semănăm foarte mult.
🙂
Silavarăcald! Wawwwww ! Ce bine îmi pare că am reuşit şi eu performanţa asta !!!
Dacă te-ai ridicat la înalţimea aşteptărilor? He,he,he! Dacă vrei să ştii, află că ai depăşit recordul mondial la săritura în înălţimea aşteptărilor!!!!!
Ascultă omule: eu când iubesc, apăi iubesc cu totul ! Şi cu bune şi cu rele şi cu alte zdrăngănele!
Vezi că ştii? Şi eu intuisem treaba asta cu semănatul, am tot zis în şoaptă, dar n-am îndrăznit să iau portavocea!
hihihi… Bine ai venit babuță drăguță.. ni s-a făcut doruț de tine 😀 Te îmbrățișez cu mare drag 😀
Cristi, iuhai!!! Am sosit. Şi mie îmi era dor de voi toţi ! Şi eu te îmbrăţişez cu şi mai mare drag !!!
Bine ai revenit, sufleţel de bunicuţă. Sper că ce a fost mai greu a trecut. Mi-a fost dor de tine şi mă bucur nespus că revii cu entuziasmul ghiocelului care ştie să înfrunte iarna şi să anunţe un nou început. Îţi aştept cu nerăbdare poezioarele, dar cel mai important este că te ştiu bine. Te pupic, draga mea buni. Ai grijă de tine. Mii de îmbrăţişări.
Carmen, măi, măi ce primire călduroasă şi drăgăstoasă îmi faci tu. Este în regulă, atât cât poate fi în situaţia dată. Important este să pot să-mi reiuau treaba aici printre stropii mei de suflet că tare îmi este drag. Şi mie mi-a fost dor de tine. Am să scriu şi poezioare! Îţi răspund cu drag la miile de îmbrăţişări, chiar cu câîteva sute mai mult. Iţi mulţumesc că ai fost mereu pe aici .
Bine (că) ai revenit!
Zamfir, mă bucur de revedere şi mai ales de faptul că pot constata că totuşi am PRIETENI !
Bine ai revenit, Aura. Să ştii că am petrecut multe seri gândindu-ne la tine. Şi la problemele tale. Ca între oameni care simt ceva unii pentru ceilalţi. Eu şi Geanina.
Cred că merita şi Geanina mea să fie menţionată între oamenii pe care i-ai anunţat că ai revenit. Pentru că era firesc, din punctul meu de vedere, atâta vreme cât ai ajuns la mine pe blog. Ce ciudat… Eşti supărată pe Geanina? De ce?
Cristi, nici nu-ţi închipui ce bucurie îmi faci! Cum să fiu supărată pe Geanina? După atâtea mailuri pe care i le-am trimis şi atâtea telefoane fără răspuns pe care i le-am dat, am crezut că ea este supărată şi n-am făcut decât să îi respect tăcerea. Dacă a fost numai o nedorită gândire a mea, cu toată vârsta mea de bunicuţă sar într-un picior de bucurie şi alerg cu dragoste spre blogul ei!
Pingback: L’Absinthe « Ioan Usca
Pingback: Poveste de vis (23) « Blogul lui Teo Negură
Este cât se poate de adevărat ceea ce ai scris în răspunsul dat lui Lisandru.
Ştim că ne citeşti cu drag de câte ori poţi. Îţi mulţumim şi pentru asta.
Dacă providenţa ne va permite ne vom întâlni mult mai devreme, chiar aici, la Bucureşti.
Asta înseamnă că ne dorim întâlnirea cu tine, nu sunt pregătită pentru mai mult, cel puţin pentru moment.
Mulţumesc pentru respectarea momentelor de intimitate.
Zile pline de frumos, alături de cei care te iubesc şi te respectă cu adevărat!
Geanina, îţi mulţumesc pentru trecere. Sper din tot sufletul să ne întâlnim şi să vorbim pe îndelete. Sunt sigură că toţi norii se vor risipi şi un soare strălucitor va lumina chipuri zâmbitoare şi prioetenoase.
Bine ati revenit! Urez sanatate tatalui dv.
Nea Costache, bine v-am regăsit. Mulţumesc pentru urări .
in atentia dv si a cititorilor dv.:
http://www.neacostache.com/2011/02/12/o-mama-i%C8%99i-striga-disperarea-s-o-ajutam/
si
http://www.neacostache.com/2011/02/10/romani-sa-%C8%99tergem-lacrimile-din-ochii-unei-mame-%C8%99i-a-gemenelor-ei/
Le putem ajuta cumva?
Am citit, este într-adevăr cutremurător. Să încercăm fiecare cum şi cu ce putem. Fie ca apelul disperat să se facă auzit de către toţi cei ce pot ajuta cu ceva.
Ce mult ma bucur ca te-ai intors, Aura, era tare purstiu parca pe-aici… Mie mi-ai lipsit, ti-o spun cu sinceritate 🙂
Teo, nici că puteam sta departe de voi, prietenii mei online! In ce tepriveşte ştii că ai un loc aparte şi nu mai este nevoie să-ţi spun!
Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur ca ai revenit si esti bine. Vorbim.
Cati, aceeaşi bucurie o am şi eu, mai ales când simt bucuia sinceră a câtorva dintre prietenii din blogosferă! Te aştept cu drag, oricând ai timp
Pingback: Dexign. Ilustrație de carte « Mirela Pete. Blog
Minune! S-a intors Aura pe blog! Ma bucur Aura ca esti bine si ca mai gasesti in vartejul zilelor momente sa scrii, sa ne incanti! 🙂
Ara, fată dragă, uite că se-nmulţiră minunile lumii!!! Momente libere nu prea sunt… dar omul se adaptează! Si dacă chiar încîntă scrierile mele, chiar că se merită să-mi fac timp pentru scris!!!
Pingback: Iubim « Mirela Pete. Blog
Stiu ce-nseamna asta..Am avut si eu un caz in familie…Intareste-te si ,asta e….
Recunosc ca mai intram si mai trageam cu ochiul, punandu-mi intrebarea ce se intampla cu tine. M-am gandit ca e ceva serios, de nu ai mai putut sa-ti iei portiile de suflet de prin blogosfera.
Acum ca stim prin ce ai trecut, consider ca ai lipsit motivat.
Multa putere sa treci peste aceasta incercare a vietii!
Banuiam ca lipsesti dintr-un motiv serios, dar tot speram sa nu fie probleme cu tata. Imi pare rau sa aud ca treceti prin asemenea momente, sa va dea Dumnezeu putere si voua si tatalui sa depasiti aceasta perioada deloc usoara. Si cei ce au stat, sau stau langa un bolnav sigur stiu asta.
Sanatate si viata lunga ii doresc!
Aura draga, ai grija si de tine, noi suntem tot pe aici si nu te uitam oricum. Intrii cand poti pe blog, nu conteaza, te asteptam cat e nevoie. Acum important e sa fiti voi bine si sa ajungeti sfintele sarbatori cu pace si bucurie sufleteasca.
Calde imbratisari.
Cammely, din păcate motivul este serios şi trist: tata a inchis ochii pentru totdeauna după o nedreaptă suferinţă. Iţi mulţumesc pentru toate gândurile frumoase.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!